Sfântul Serafim de Sarov – despre PACEA sufletului

„Dobândește pacea și mii de oameni din jurul tău se vor mântui“, spunea Sfântul Serafim de Sarov. Pacea sufletului este o stare pe care toți o căutăm, dar nu acolo unde trebuie. Alergătura după bucuriile acestei lumi este înșelătoare și niciodată pe deplin satisfăcătoare.

Sf. Serafim de Sarov

Pacea, roada Duhului Sfânt și starea din Rai

Pacea adevărată și profundă a sufletului este un dar dumnezeiesc, o comoară neprețuită, lăsată drept moștenire de Însuși Mântuitorul Hristos înainte de răstignirea și de patimile Sale: “Pace vă las vouă. Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze” (Ioan 14, 27). Pacea pe care ne-o dăruiește Mântuitorul este pacea dintre noi și pacea cu noi înșine.

Pacea este enumerată de Sfântul Apostol Pavel între roadele Duhului Sfânt: “Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credința, blândețea, înfrânarea”. (Galateni 5, 22-23). De asemenea, ea este definită ca o stare care caracterizează raiul, care se poate pregusta încă de pe pământ: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.“ (Romani 14, 17).

Cum se dobândește pacea

Pacea sufletului se dobândește pe măsură ce omul, din deplina lui libertate se străduiește să împlinească poruncile lui Dumnezeu, și să lucreze virtuțile (bunătatea, blândețea, smerenia, cumpătarea, milostenia, rugăciunea etc). Ea dispare atunci când pe sufletul omului pune stăpânire dorințele, grijile și frica. Din acestea se nasc agitația minții și pierderea liniștii. Atunci când omul se roagă și se încrede deplin în voia și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, peste el coboară (sau urcă din adâncuri), pacea cea dumnezeiască.

Pacea nu vine niciodată singură, ci este însoțită de o stare de bucurie lăuntrică, de mulțumire, de împlinire și de beatitudine. Acesta este un sentiment pe care cei atinși de raza Duhului Sfânt îl simt, uneori în timpul rugăciunii, după ce fac o faptă bună, sau după ce primesc binecuvântarea unui sfânt părinte.

Sfântul Serafim de Sarov îndemna adesea spre păstrarea păcii. „Cu orice preț, trebuie să încercăm să păstrăm pacea sufletului, și să nu ne tulburăm de jignirile venite de la alții. Sfinții părinți aveau mereu un duh de pace, și fiind binecuvântați cu harul lui Dumnezeu trăiau mult”.

Sfântul Apostolul Pavel, povățuind despre pace, iarăși zice: „Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să vă păzească inimile și cugetele voastre întru Iisus Hristos”. În acest sens, Sfântul Serafim de Sarov îi sfătuia pe ucenicii săi să introducă mintea înlăuntrul inimii, și acolo să-i dea ca lucru, sau ca hrană, rugăciunea. Astfel făcând, pacea lui Dumnezeu se va sălășlui în noi și ne va umbri și ne va liniștea de care avem nevoie pentru a ne bucura de viață, și mai ales pentru a răbda jignirile cu mult calm și înțelepciune.

Cum se păstrează pacea sufletului

Omul pașnic, și cuprins de pace, emană în jur lumină, blândețe și o liniște aproape molipsitoare. În preajma sfinților se poate simți de multe ori această stare de bine inexplicabilă, incomparabilă cu bucuriile și împlinirile materiale ale acestei lumi.

Pentru a ne păstra pacea sufletului, este nevoie să evităm cu orice preț a-i critica pe alții”. Iar dacă nu se poate să nu ne tulburăm la insultele celorlalți, cel puțin să încercăm să ne înfrânăm limba și să nu răspundem cu vorbe de ocară, precum spune psalmistul „tulburatu-m-am și n-am grăit.”

De asemenea, pentru păstrarea păcii, Sfântul Serafim de Sarov mai recomanda menținerea unui duh vesel, și nu unul trist, precum și smerenia inimii, care biruie ispitele și îl atrage pe Dumnezeu în viața și în inima noastră, în chip simțit.

„Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. (Ioan 16, 33).