Cunoscând prin experiență că diavolul este cu totul neputincios, și că se pricepe numai să înșele și să insufle răul, Sfântul Antonie cel Mare ne îndemna să nu ne temem de uneltirile lui. Frica noastră nu trebuie să se manifeste față de el, ci numai față de Dumnezeu, căruia noi toți îi suntem datori cu viață dreaptă și curată.
Diavolul poate înșela, dar nu ne poate sili
Sfântul Ioan Gură de Aur considera învățătura despre diavol folositoare spre paza noastră, căci el ne este dușman și vrăjmaș. Diavolul nu ne învinge prin silă, nici prin tiranie. Nu ne forțează, nici nu ne silește. Că dacă ar fi așa, pe toți ne-ar pierde. Dovadă sunt porcii, pe care dracii n-au putut să-i arunce în mare fără îngăduința Mântuitorului. Altă dovadă, cirezile de vite și turmele de oi ale lui Iov; nici pe acestea n-a îndrăznit diavolul să le piardă până ce n-a primit voie de la Dumnezeu.
Diavolul nu biruie pe oameni nici cu sila, nici cu forța. Și nici atunci când se pornește prin înșelăciune nu se arată biruitor asupra tuturor, dovadă este dreptul Iov. S-a pornit împotriva lui cu mii și mii de uneltiri, dar nu l-a biruit; dimpotrivă, a plecat înfrânt. La fel și Sfântul Antonie cel Mare, după ce l-au bătut, l-au chinuit cu gânduri și patimi, s-a dus de la el urlând, rușinat, că n-a avut izbândă asupra lui.
Dacă a instiga și a ispiti la rău este o mișcare proprie diavolului, săvârșirea faptelor rele sunt puse pe seama noastră, ceea ce nu-l face pe el răspunzător. El nu săvârșește păcatul, ci noi, care urmând ispitirilor lui, cădem în cursa lui.
Remedii împotriva păcatului
Diavolii se tem de post, de rugăciune, de iubirea aproapelui, de milostenie, de nemâniere, de blândețe, de cugetul smerit, de într-ajutorare, de comuniunea în pace cu ceilalți. Ei se tem mai ales de cei care cred în harul lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul l-a promis apostolilor: “Iată v-am dat vouă putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma” (Luca, 10, 19).
Săvârșind aceste virtuți, nu doar ne apărăm de acțiunea lui defăimătoare și stricătoare de suflet, ci ne câștigăm și mântuirea: “Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”(Luca, 10, 20).
Virtuți care ne pot apăra de uneltirile diavolului
Cele enumerate mai jos sunt doar câteva din virtuțile, sau medicamentele duhovnicești care ne întăresc în lupta împotriva stăpânitorului acestui veac. Ele ne încarcă sufletele de voință și de curaj pentru a depăși momentele grele și a arăta biruitori asupra diavolului, care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită.
[1] Postul
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că una din cele mai puternice arme împotriva diavolului este postul. Avem un Dumnezeu bun și iubitor de oameni, care nu ne cere să stăm nemâncați, ci voiește ca prin post, să ne desprindem de lucrurile lumești, și să folosim tot răgazul spre cele duhovnicești. Dacă am face asta, și am mânca atâta doar pentru a împlini nevoia trupului, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea umană este trândavă și se înclină mereu spre plăceri și desfătări, Dumnezeu, ca un tată iubitor, ne-a dăruit medicamentul postului, pentru a ne duce de la lucrarea celor lumești la cele duhovnicești.
[2] Rugăciunea
Anumiți diavoli nu pot fi înfrânți decât prin post și rugăciune. Mântuitorul Însuși le-a spus apostolilor care nu au putut să scoată pe diavol din copilul lunatic adus de tatăl său: “Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.” (Matei, 17, 21)
Rugăciunea săvârșită cu sinceritate este aducătoare de foarte multe daruri: simplitate, iubire, smerenie, lipsa răutății, virtuți care se arată înaintea celor veșnice, și pe care sufletul de simte ca o pregustare a raiului, sau a împărăției lui Dumnezeu. Lipsită de aceste roade, zadarnică este osteneala.
Sfântul Macarie Egipteanul spunea că diavolului nu-i place ca omul să se roage, și rugăciunea lui să devină astfel modul prin care el intră în comuniune cu Dumnezeu și primește ajutorul și binecuvântarea Lui.
Găsim de asemenea la Origen că rugăciunea este fundamentală în lupta cu diavolul și patimile din sufletul nostru. Nu Dumnezeu este cel care are nevoie de rugăciunea noastră, ci noi. Ne rugăm și-i cerem ajutorul pentru a ne elibera de tulburări și de patimi. Pentru aceasta ne închinăm Lui. Gândul la Dumnezeu, amintirea Lui și pomenirea numelui Său sfânt risipește toate pornirile vrăjmașe. Părintele Arsenie Boca spunea că rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase bate dracii de la inimă.
[3] Blândețea
Mama tuturor bunătăților, blândețea este virtutea pe care Însuși Mântuitorul ne-a cerut să o dobândim, spre folosul sufletelor noastre: “Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29).
Și dacă blândețea aduce mântuire, acest lucru nu este pe plac satanei. El voiește ca cearta și ura să dăinuie pe pământ. Blândețea este virtutea care pune capăt mâniei și certurilor. Putem oare stinge focul cu foc? Nu, căci firea focului se împotrivește. Așa cum apa aruncată pe foc stinge flăcările, tot așa, un cuvânt spus cu blândețe și bunătate stinge toată vrajba și aprinderea mânioasă.
[4] Milostenia
Facerea de bine și ajutorarea celor necăjiți este un alt medicament bun contra răutății. Cum să accepte diavolul dragostea, bunătate și înțelegerea dintre oameni, când la el dezbinarea, dezordinea, ura și prigonirea sunt lucrurile de care se bucură cel mai mult!
Pentru unii sfinți părinți, milostenia înseamnă ușurarea de păcate. Ea este atât de mare încât poate scoate pe cineva din iad și ne poate șterge toate păcatele. Sfântul Clement Alexandrinul grăia în acest sens: “O, ce frumoasă neguțătorie. Ce dumnezeiesc târg! Cumperi nemurirea cu bani. Dai cele pieitoare din lumea aceasta, și primești în schimbul lor locuință veșnică în ceruri.“ Numai să nu facem milostenie de ochii lumii, ci din belșugul inimii.
[5] Crucea
Unealta prin care moartea, iadul și toată stăpânirea diavolului asupra omului au fost nimicite cu adevărat este sfânta și de viață făcătoare Cruce. Prin ea, Mântuitorul ne-a scos din robia păcatului, ne-a dat posibilitatea de a ne mântui și ne-a adus viața veșnică. În slujba Sfântului Maslu, preotul spune: ”Doamne, armă asupra diavolului Crucea ta o ai dat nouă, că se îngrozește și se cutremură nesuferind a căuta spre puterea ei, că morții a sculat și moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale și Învierii“.
Sfaturile Sfinților Părinți este să nu ne lăsăm înșelați de atracțiile acestei lumi în care trăim. Să nu uităm că suntem chemați la asemănarea cu Dumnezeu, și că viața noastră pământească este doar o picătură din veșnicie.
