Rugăciunea – alifie vindecătoare pentru cei bolnavi

Există o legătură tainică între starea sufletească a omului şi starea de sănătate a trupului lui. Medicii nu pot vindeca în totalitate şi nu pot pătrunde cu examenele lor cauzele care au dus la instalarea bolii.

Când tratamentele medicale nu mai dau roade, Dumnezeu aşteaptă ca noi să îi cerem Lui ajutorul.

La capătul bolii se află mereu o lecţie pe care Dumnezeu vrea să o învăţăm: dobândirea răbdării, a înţelegerii celorlalţi, a păcii şi a eliberării de patimi.

Comunicarea cu Dumnezeu – Cel care a zidit rărunchii noștri – este fundamentală. Fără o continuă relaţionare cu autoritatea divină omul îşi pierde energia şi rostul pentru care a fost creat.

Acesta va supravieţui doar trupeşte, nu însă şi spiritual.

Rugăciunea şi bolile sufletului

Nu numai trupul, ci și sufletul se poate îmbolnăvi.

Ura, ranchiuna, răutatea, judecarea aproapelui, zgârcenia, minciuna – toate acestea sunt boli ale sufletului care creează tulburări psihice şi la nivelul trupului.

Rugăciunea şi sistemul nervos

Boala aduce cu sine o paletă diversă de frustrări şi simptome depresiv-anxioase.

Rugăciunea omului bolnav acţionează în primul rând asupra sistemului nervos, risipind ca prin minune teama, frica de moarte iminentă, atacurile de panică şi nervozitatea psihică.

Rugăciunea are efecte extraordinare asupra psihicului. Omul este liber când mintea lui s-a eliberat de robia trupului.

Oricât de rău te-ai simţi, mersul la biserică, participarea la Sfântul Maslu şi relaţionarea cu ceilalţi bolnavi aduce linişte în suflet, o pace pe care nu ne-o poate da nici un medicament, ci numai Singurul Dumnezeu.

Sfântul Iisac Sirul spune că rugăciunea este ajutorul cel mai tare al bolii. Tăria omului începe să se piardă atunci când acesta întrerupe legătura de inimă cu Dumnezeu, Tatăl său.

Rugăciunea aduce înapoi vigoare trupului şi sufletului şi putere pentru a depăşi momentele grele. Şi această putere nu este o reuşită personală, ci este o lucrare a Duhului Sfânt.

Răbdarea necazurilor

Viaţa este o cruce grea pentru cei care vor să urmeze Domnului.

Mintea poate învăţa în boală răbdarea, nădejdea şi credinţa în ajutorul lui Dumnezeu.

În loc de posturi şi privegheri, omului bolnav i se cere o purtare cuviincioasă. Sufletul are multe de câştigat din aceasta.

Şi Dumnezeu, văzând răbdarea celui bolnav şi necârtirea lui, degrabă îl va face mângâia. Iată cum trebuie să se roage creştinul bolnav după Sfântul Teofan Zăvorâtul:

”Nu e nimic dacă nu puteţi face metanii. Împliniti pravila făcând rugăciunea lui Iisus în tăcere.

Totodată, dacă puteţi face mătănii, faceţi câte puteti; de nu, staţi în picioare. Dacă nu puteti sta în picioare, şedeţi; daca nu puteţi şedea, staţi întinsă. Atâta doar: nu încetaţi a fi cu mintea împreună cu Domnul”.

Toţi cei atinşi de boală care doresc să se roage pentru îmbunătăţirea stării lor de sănătate trebuie să ceară sfatul unui duhovnic, să se spovedească şi să se împărtăşească.

Citeşte şi rugăciunea pentru cei bolnavi scrisă de părintele Paisie Aghioritul.