10 motive pentru care trăim – Părintele Ilie Cleopa

Cine suntem, de unde venim şi încotro mergem, acestea sunt temele fundamentale care îl frământă pe om de când a fost izgonit din Rai şi a pierdut comuniunea cu Dumnezeu, Făcătorul lui.

Credinţa creştină ne spune că noi suntem călători pe acest pământ, iar scopul, sau destinaţia finală acel mare Acasă care se cheamă Împărăţia Cerurilor. Căci nu avem aici cetate stătătoare, după cum spune Sfântul Apostol Pavel.

10 motive pentru care trăim

Părintele Celopa arată câteva din pricinile pentru care omul s-a născut sau trăieşte.

Cuprins

Toggle

Izgonirea din Rai

Omul străbate pământul şi are cerul ca acoperământ de neatins din pricina faptului că a fost alungat din Rai.

Călcând porunca lui Dumnezeu, omul a fost izgonit din Eden pe pământ, unde trebuie să-şi câştige pâinea cu sudoarea feţei.

Dobândirea iertării

Al doilea motiv este legat de dobândirea iertării lui Dumnezeu prin împlinirea poruncilor Lui, prin săvârşirea canonului de pocăinţă, prin petrecerea întru suferinţe pentru a dobândi din noi Raiul cel pierdut.

Căci Dumnezeu este singurul care ne-a iubit pe noi dintru început. El n-a trecut cu vederea zidirea Lui zdrobită de diavol, ci milostivindu-se, a zidit-o din nou, prin Iisus Hristos, când a omorât moartea şi a adus vindecare sufletelor căzute.

Înmulţirea omului

Omul a fost lăsat pe pământ să crească, să se înmulţească şi să umple pământul. Omul a fost creat pentru a stăpâni pământul şi vietăţile lui, pentru a se bucura de desfătările apei, aerului şi a celorlalte bunătăţi pe care Dumnezeu le-a făcut din dragoste pentru el.

Contemplaţia

Omul, privind la frumuseţile lumii, are oportunitatea de a-L vedea pe Însuşi Dumnezeu. Căci Acesta este ascuns în toate lucrurile din natură, dar mai ales în om.

De aceea trebuie să privim creaţia ca printr-o oglindă, care ne ajută să privim pe Ziditorul nostru şi aşa să cunoaştem dragostea lui, înţelepciunea şi puterea Lui nemuritoare.

Împlinirea Legii

Trăim pe pământ pentru a împlini Legea lui Dumnezeu, şi toată legea se cuprinde într-o singură virtute: dragostea duhovnicească.

Să iubim pe Dumnezeu mai mult decât orice, şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Făcând aceasta, ne facem din nou fii ai lui Dumnezeu. „Slujiţi lui Dumnezeu cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur.”

Învăţarea virtuţilor

Omul a fost creat cu viaţă veşnică. Călătoria lui nu se încheie odată cu ieşirea din această viaţă.

Dumnezeu a pus trepte de desăvârşire şi urcuş duhovnicesc care nu se sfârşesc nici în Rai.

Virtuţile cu care putem intra în Împărăţia Cerurilor sunt: înţelepciunea, bunătatea, smerenia, dragostea şi pacea sufletească.

Comuniunea cu ceilalţi

Dumnezeu ne-a creat pentru a trăi împreună în dragoste, înţelegere şi pace. De aceea trebuie să petrecem întocmai ca fraţii, la nivel de familie sau de popoare.

Noi toţi avem acelaşi Tată în ceruri. “Oare nu este un singur părinte pentru noi toţi? Nu ne-a creat oare pe noi un singur Dumnezeu?”

Dragostea de Dumnezeu

Omul a fost făcut cu scopul de a-L iubi pe Ziditorul său şi de a I se dărui cu totul. Aşa zice Mântuitorul: că porunca cea mai mare este să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta.

Pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos.

Viaţa veşnică

Oamenii au fost creaţi de Dumnezeu din dragoste, şi asta se vede din faptul că ne-a lăsat libertatea de a alege.

El nu forţează pe nimeni să vină la El. Dar ca să ne poată da Împărăţia Cerurilor, omul trebuie să facă voia Lui şi să se întoarcă la pricina pentru care a fost zidit de la început: viaţa veşnică şi petrecerea în preajma lui Dumnezeu.

Mântuirea sufletului

Cea mai importantă „pricină” pentru care trăim este aceea de a ne mântui.

Mântuirea se referă la salvarea sufletului din gheara morții și a păcatului. Omul se bucură întru nădejdea mântuirii, cugetând mereu la desfătările Raiului şi la dragostea jertfelnică a Mântuitorului Hristos.