Din punct de vedere religios, hrana de origine vegetală înseamnă post. Astăzi însă, omul modern a înlocuit termenul de postire cu termenul de detoxifiere sau slăbire, reducând astfel importanța postului la beneficii strict trupești.
Postul, o poruncă dumnezeiască, încălcată de primii oameni
La început, Adam – primul om creat de Dumnezeu din pământ și suflare de viață divină, se hrănea cu simpla prezență a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu vorbea cu el și îl acoperea cu Duhul Său cel Sfânt. Nu-i lipsea nimic. Ba încă Dumnezeu a zis lui Adam și Evei că se pot desfăta de dulcețile din pomii Raiului, afară numai de Pomul Cunoștinței Binelui și Răului – “căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”. (Facerea 2, 16-17).
De aici înțelegem că hrana adevărată a omului este însăși dragostea lui Dumnezeu, și că mâncarea din pom, adică încălcarea postului, a adus cu sine moartea. Prin mâncare omul a fost izgonit din Rai și blestemat cu moarte, și tot prin mâncare – trupul și sângele Mântuitorului Hristos din Sfânta Împărtășanie – omul cel căzut primește iertarea și învierea, ca cetățean al Împărăției Cerurilor.
Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul
Îndată ce l-a plăsmuit pe om, Dumnezeu i-a dat porunca să postească. Și dacă Adam împlinea porunca aceasta, el s-ar fi mântuit. Dacă și în Eden era nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este de post astăzi, când trăim în afara lui.
Și dacă înainte ca omul să fie rănit sufletește, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul nostru este rănit de păcate. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul.
Dacă Adam se supunea acestei prime porunci, el ar fi urmat un traseu de maturizare sufletească firesc, și s-ar fi desăvârșit. El nu ar mai fi auzit cuvintele acestea înfricoșătoare de la Dumnezeu: pământ ești, și în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 19). Prin nesupunerea și neascultarea lui Adam, în viața lui și a noastră a tuturor au urmat moartea, grijile, suferințele, și o viaţă mai grea decât orice moarte.
Așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, foarte mult se bucură Dumnezeu atunci când ținem post, și la fel de tare se supără atunci când postul este disprețuit. Dar și atunci când ținem post, să nu ne ținem departe numai de mâncăruri, ci și să ne ferim și de păcat. “Nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupești; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri rușinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului.”
Astăzi toți se ocupă de trup, nu și de nevoile sufletului
Așa cum spunea cuviosul părinte Paisie Aghioritul, trupul are multe pofte, însă viață scurtă. În schimb, sufletul are veșnicie, un alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu.
Nevoile sufletului sunt de multe feluri, și tot așa bucuriile lui sunt diferite de bucuriile trupului. Trupul îl mulțumești ușor, sufletul însă nu. Dacă ai bani, și intri într-un magazin mare, trupul este mulțumit.
Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-un astfel de magazin? Sufletul are nevoie de pace, de iubire, de comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, sufletul însă, pentru a fi viu, are nevoie de pâinea cea vie, de pâinea cea cerească, care este Sfânta împărtășanie, cuvântul lui Dumnezeu și împlinirea poruncilor Lui.
Omul modern are trebuință să se vindece de bolile care domină în viața celor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se miște cumpătat, să se roage și să nădăjduiască în Dumnezeu.
Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu numai lucruri care întăresc trupul, ci trebuie să cerem mai întâi de toate ceea ce este folositor sufletului, partea nemuritoare din noi.
