Canonul Sfântului Andrei Criteanul, numit și Canonul cel Mare, este un imn liturgic lung de 250 stihiri, care cuprinde cântări de pocăință scurte și intense, care se finalizează mereu cu o rugăminte fierbinte, personală:
„Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”
Această rugăciune amintește de importanța conștientizării păcatului și atingerea stării de pocăință, ca punct de plecare în reorientarea de la drumul care merge spre moarte, spre drumul care duce la viața veșnică.
Canonul cel Mare se citește în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, de luni până joi, apoi din nou în a 5-a săptămână, și iarăși în Săptămâna Mare, ultima săptămână din post.
“Întinatu-mi-am haina trupului meu și mi-am spurcat podoaba cea după chipul și după asemănarea Ta, Mântuitorule”
Rolul Canonului cel Mare este să ne arate păcatul, și astfel să ne îndrepte toată atenția spre pocăința cea binefăcătoare. El este menit să aducă o tulburare bună în suflet, cântări cu jale, căință, dar și nădejde în milostivirea lui Dumnezeu.
Prin acest intens “miluiește-mă”, recunoaștem că singuri nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Ea depinde numai de mila lui Dumnezeu. Rugăciunile din timpul postului au acest duh al pocăinței, al ridicării din întunericul păcatului.
Prin ele ne apropiem și ne ținem de Dumnezeu Preamilostivul, părăsind orice iluzie de a găsi viața veșnică în noi înșine. Pentru că Dumnezeu este singurul izvor al vieții veșnice.
“De unde voi începe a plânge faptele vieții mele ticăloase? Ce începere voi pune, Hristoase, tânguirii de acum?“
Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăință, o plângere a sufletului care și-a cunoscut adâncimea păcatului și care cere cu zdrobire marea milostivire a lui Dumnezeu. Pe parcursul Postului Mare, omul trebuie să simtă cum înviază sufletul din păcate.
“Râvnind neascultării lui Adam, celui întâi zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu și de împărăția cea vecuitoare, și de desfătare, pentru păcatele mele“
Postul are ca scop împăcarea cu Dumnezeu. Perioada Postului cel Mare a mai fost numit “Urcuș interior spre Înviere”. Cele 40 de zile ale postului ne ajută să urcăm, nu spațial, ci sufletește, Golgota suferințelor Mântuitorului și să participăm mistic la taina Învierii.
“Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu dulcețile poftelor, și cu totul, toată mintea, țărână m-am făcut“.
În acest canon sunt cuprinse teme biblice precum căderea în păcat, izgonirea lui Adam și a Evei din Rai sau potopul, care prezintă istoria căderii omului și despărțirii sale de Dumnezeu, dar și de iertarea lui și învierea sufletului prin jertfa Mântuitorului.
