Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul din Postul Mare – cum se face și ce înseamnă

Rugăciunea care pune pocăința ca temelie și început al tuturor virtuților și vindecării sufletești în Postul cel Mare este rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stăpânul Vieții Mele”. Această rugăciune minunată este menită să ne apere de patru patimi sau duhuri rele care ne îndepărtează de Dumnezeu: trândăvia, grija de multe, iubea de stăpânire și grăierea în deșert, și să ne dea în schimb patru duhuri bune, patru daruri ale Sfântului Duh: curăția, gândul smerit, răbdarea și dragostea.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

„Doamne, și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragoste, dăruiește-l mie slugii tale.

Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșalele mele, și să nu osândesc de fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor, amin.”

(Această rugăciune este însoțită de câte trei metanii mari, după care se fac douăsprezece închinăciuni până la pământ, rostind următoarele stihuri):

„Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul.
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă!”

Aceste stihuri se spun de câte trei ori, apoi se repetă încă o dată Rugăciunea Doamne și Stăpânul vieții mele, cu alte trei metanii mari. Rugăciunea lui Efrem Sirul se rostește doar în Postul Paștelui, în fiecare zi, în afară de sâmbătă și duminică, în biserici, și acasă, de către fiecare creștin. Ea se poate rosti zilnic, în orice perioadă a anului, ca un canon de pocăință.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – semnificații

Această rugăciune este una din cele mai puternice, pentru că are ca scop smerirea noastră și lucrarea pocăinței.

* Cele 4 duhuri rele

[1] Duhul trândăviei

Această trândăvie nu se referă numai la lenea și nelucrarea trupească, ci mai ales la trândăvia minții, care nu are atenție duhovnicească, și care deseori cade în uitare și în gânduri rele. Duhul trândăviei trebuie combătut cu duhul trezviei minții și rugăciunea neîncetată, pentru cel care voiește să se păzească de la păcatele cu gândul.

[2] Duhul grijii de multe

Grija de multe se referă la alipirea inimii de cele materiale și de o preocupare inutilă pentru lucruri deșarte, sortite pieirii. Grija de multe ne împiedică să la dobândirea bunătăților veșnice și la mântuirea sufletului.

[3] Duhul al iubirii de stăpânire

Iubirea de stăpânire este cel care ne face să ne socotim mai buni și mai puternici decât ceilalți, având deseori dorința de a-i transforma în simple unelte pentru diferite interese și profituri personale. Acest duh stinge toată iubirea dintre oameni, și-i face dușmani. El trebuie combătut cu gândul smerit, și prin amintirea cuvintelor Mântuitorului: „Cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie tuturor slugă” (Matei 20, 25), adică cel care voiește să fie plăcut Domnului, trebuie să cinstească și să se pună la dispoziția aproapelui său, ajutându-l în toate.

[4] Duhul grăirii în deșert

Acesta batjocorește darul vorbirii pe care Dumnezeu l-a dat omului pentru a grăi cele folositoare pentru suflet, și nu cele deșarte. Multa vorbă, risipa de cuvinte, vorbăria, bârfa și pălăvrăgeala sunt semne ale unui suflet care nu caută mântuirea, ci desfătarea cu cele pieritoare. Mântuitorul Însuși spune, că vom da seama de tot cuvântul deșert în ziua Judecății (Matei 12, 36). Duhul grăirii în deșert trebuie înlocuit cu multă tăcere, care în suflet înseamnă rugăciune.

*****

* Cele patru duhuri bune

[1] Duhul curăției

Duhul curățirii nu se referă doar la curăția trupească și păzirea de păcatele desfrânării, ci mai ales la curăția sufletului, prin care acesta este liber de patimi și de pornirile cele rele.

[2] Gândul smerit

Smerenia este starea normală, sănătoasă a omului, pe care acesta a pierdut-o după căderea lui Adam, și a înlocuit-o cu urâciunea măririi de sine, trufiei și mândriei. Trebuie să punem în seama lui Dumnezeu toate faptele noastre bune, căci fără ajutorul și darul Lui, omul nu poate face nimic bun pe pământ. Smerenia ne ajută să ne vedem păcatele și să mulțumim lui Dumnezeu că în ciuda stării noastre jalnice, El ne îndură și nu ne pedepsește, ci ne rabdă până ne venim în fire.

[3] Duhul răbdării

Răbdarea urmează unei inimi smerite, blânde, lipsite de încrâncenare, mânie și pornire pătimașă. Omul răbdător îndură toate necazurile și încercările vieții cu convingerea că așa se poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, iar cel care rabdă până la sfârșit, se va mântui. (Matei 24, 13).

[4] Duhul dragostei

Dragostea este cununa tuturor poruncilor și virtuților. Cel care se smerește pe sine, cel care voiește să-și curățească trupul și sufletul de păcate, cel răbdător, pașnic și blând are și iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Cel care postește trebuie să urmărească așadar lepădarea duhurilor rele și dobândirea virtuților potrivnice care se fac ca o scară ce ne suie spre Dumnezeu. Omul care reușește să-și înfrâneze limba, să se smerească înaintea lui Dumnezeu, să rabde totul cu bucurie și să iubească pe aproapele, este cel căruia Dumnezeu îi dă să guste din dulceața bucuriei sfinte.