Cauza Spirituală a Bolilor

Întrucât omul este unit cu carnea trupului său, el este supus bolilor și suferinței fizice. Însă Dumnezeu ne-a dat ca ajutor pentru natura noastră slabă științele medicale, care să ajute cât de cât pe cei bolnavi, spunea Sfântul Vasile cel Mare.

Boala ne ajută se ne cunoaștem pe noi înșine

Sfântul Macarie cel Mare spunea că Dumnezeu ne-a dat ierburile pământului și doctoriile potrivite pentru îngrijirea trupului. El a știut că acest trup, care este făcut din pământ, se va strica și va avea nevoie să fie vindecat cu diferite roade ale pământului. Dar chiar și când mergem la medic, nu trebuie să-l uităm pe Dumnezeu, fiindcă numai El ne poate vindeca .

Ne putem pune întrebarea, ca Sfântul Ioan Gură de Aur: oare cei care se bucură de sănătate trupească și sunt lipsiți de dureri stau bine și în ceea ce privește sufletul lor? Nicidecum, spune Sfântul, deoarece suferința poate lua multe forme, fie în trup, fie în suflet sau chiar în minte. De pildă, unii care au o sănătate bună și-ar dori să moară din cauza altor necazuri din viață. Există și boli care vin din cauza unor lucrări diavolești. În acest caz, preotul poate săvârși o rugăciune de dezlegare.

Nici păcătoșii, nici drepții nu sunt lipsiți de suferința trupului. Durerea fizică ne spune că este ceva în neregulă cu sufletul nostru. Bolile ne ajută să ne vedem pe noi înșine și să ne cunoaștem, dar mai ales să vedem care este traseul vieții noastre. De aceea, Sfinții Părinți spun că boala poate fi o lecție de la Dumnezeu, pentru întoarcerea noastră sau pentru sporirea credinței, dacă primim boala cu mulțumire și răbdare. Cel care va îndura până la sfârșit, va avea multă plată de la Dumnezeu.

Și să știm că Dumnezeu nu îngăduie niciodată să fim încercați peste putința noastră. Odată cu neputința la care suntem supuși, Domnul ne dă și putere să o suportăm, atâta timp cât îi cerem lui ajutorul.

Rugăciunea în vreme de boală

Din păcate, cei mai mulți oameni descoperă rugăciunea și pe Dumnezeu atunci când se află pe patul bolii și al suferinței. Atunci când suntem în dureri trupești, este bine să ne rugăm pentru a înțelege mai întâi cauza bolii, și apoi să cerem vindecare. De altfel, adevărata vindecare vine odată cu conștientizarea păcatului sau faptei care a dus la instalarea bolii.

Omul bolnav trebuie să se roage Domnului să-i descopere și o cale de suportare a bolii cu multă răbdare, smerenie și credința că numai Dumnezeu știe ce este bine pentru noi. Pentru că la Dumnezeu sufletul este cel mai de preț lucru al omului, pentru care Hristos Mântuitorul S-a jertfit pe cruce în semn de răscumpărare.

Rugăciunea omului bolnav trebuie să se facă așadar întru mare smerenie și bună-credință. Trebuie să cerem să se facă voia lui Dumnezeu asupra noastră. Apoi trebuie să cerem ajutorul preoților și a celorlalți, care se pot ruga pentru noi.

Cea mai puternică rugăciune a Bisericii pentru bolnavi este cea din cadrul slujbei Sfântului Maslu. Prin aceasta, se ung cu untdelemn sfințit, care înseamnă pecetea darului și ajutorul Sfântului Duh care vindecă sufletul și trupul deopotrivă. În Biserică, Hristos este singurul doctor adevărat al sufletelor și trupurilor noastre. Prin ungerea cu sfântul mir, bolnavul cere de la Dumnezeu îndepărtarea suferinței și înlocuirea acesteia cu duh de bucurie.

Boala nu îi cruță nici pe cei drepți

Dumnezeu îngăduie uneori ca și cei cu adevărat drepți să îndure boli și necazuri, ca să fie o pildă de credință pentru cei slabi în credință din jurul lor. Aceasta vedem din Scriptură, la Pilda cu Bogatul cel nemilostiv. Lazăr, deși suferea de răni dureroase și de foame la ușa bogatului, el nu cârtea niciodată împotriva aceluia, nici măcar nu-l ruga să-l miluiască, ci numai își dorea mult în sinea lui să se sature cu fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului. Și potrivit acestei răbdări în suferință cu smerenie, săracul Lazăr a aflat odihnă mare în rai, fiind primit în sânul lui Avraam după moarte.

Să nu uităm cuvintele Sfântului Ignatie Brancianinov:

O viață fără tristeți este un semn limpede că Dumnezeu și-a întors fața de la om, și că acesta nu este plăcut Domnului, chiar dacă pe dinafară poate părea evlavios și virtuos.