Și intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici înaintea ușii, și le grăia lor cuvântul. Și au venit la El, aducând un slăbănog pe care-l purtau patru inși. Și neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus, și prin spărtură au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! (Marcu, cap. 2)
Vindecarea slăbănogului - Tâlcuiri 
Puterea rugăciunii pentru aproapele
Vindecarea slăbănogului din Capernaum arată pe de o parte puterea rugăciunii noastre pentru aproapele, și cât de repede răspunde Dumnezeu la rugăciunea săvârșită din dragoste pentru celălalt, și pe de altă parte arată cât de strânsă este legătura dintre boală și păcat. În această Evanghelie, cuvântul slăbănog se referă un om paralitic, ațintit în pat, paralizat de nemișcarea trupului.
Aflând că Mântuitorul se află într-o casă în orașul lor, patru prieteni ai bolnavului s-au grăbit să îl aducă pe acela cu multă dragoste și curaj înaintea Mântuitorului. Și în ciuda mulțimii care le blocau accesul către El, cei patru inși, îmboldiți de multă credință, s-au suit pe acoperișul casei în care stătea Iisus, și desfăcând acoperișul, l-au coborât pe prietenul lor paralitic înaintea Domnului, obligându-L astfel să-L tămăduiască.
Văzându-le credința și pătimirea din inimă pentru cel bolnav, Hristos Domnul a înfăptuit minunea, ca urmare a cerinței lor tacite, dar neclintite, care a sfidat împrejurarea aceea dificilă. „Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate-ți sunt păcatele tale.”
Boala poate fi o urmare a păcatului
Cele mai mari minuni nu sunt cele înfăptuite asupra trupului, ci cele săvârșite cu sufletul omului. Vindecare pornește de la suflet și se răsfrânge inevitabil și asupra corpului. Căci omul, cunoscându-și păcătoșenia și primind întru sine încredințarea iubirii lui Dumnezeu, umplându-se de credință cere cu lacrimi vindecarea lui lăuntrică. Și astfel primește în chip tainic mai întâi tămăduire sufletului, și apoi își află și vindecarea neputințelor firii trupești. Și în cazul acestei minuni, Hristos ne arată că boala este o consecință a păcatului, și prin iertarea păcatelor, omul primește și eliberarea suferinței trupești.
Printre cei care ședeau acolo se aflau și unii cărturari, care gândeau că Iisus hulește, și că numai Dumnezeu poate să ierte păcatele oamenilor. “Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?“ Și îndată cunoscând Iisus cu duhul Lui că așa cugetau ei în sine, le-a zis lor: “Pentru ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai lesne, a zice: “iertate îți sunt păcatele tale”, sau “ridică-te, ia-ți patul și umblă”? Dar să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ție: ”Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta“. Și s-a sculat îndată, și luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu zicând: “Asemenea lucruri n-am văzut niciodată“.
Biblia este plină de vindecări minunate, săvârșite acolo unde mila lui Dumnezeu a întâlnit credința și rugăciunile celor suferinzi. Iisus ar fi putut face mult mai multe minuni pe unde a trecut, însă s-a lovit adesea de necredința oamenilor. Același lucru este valabil și în zilele noastre. “Și n-a putut face acolo nici o minune, din pricina necredinței lor, ci punându-și mâinile peste puțini bolnavi i-a vindecat.“ (Marcu, cap. 6). La Dumnezeu este puterea și mila, dar atunci când caută spre noi să ne ajute, găsește numai întuneric, împietrire, nepăsare sau indiferență cruntă.
multumim-