Biblia Nu E O Fântână Încuiată

Biblia nu e o făntână încuiată. Aşa a rânduit Dumnezeu, ca mântuirea să nu fie un lucru încurcat. Să nu fie un lucru încuiat cu zece lacăte. Mântuirea e darul care ţi se dă, îndată ce îl ceri cu dorinţă fierbinte. Începutul mântuirii e foamea şi setea de cer. E acea dorinţă care caută pâine şi apă pentru suflet.

Apa vie a sufletului

Dacă însetează cineva, să vie la Mine şi să bea. Fără bani, şi fără plată. O, iubite pelerinule care străbaţi pământul ca un trecător! Lasă apele şi băuturile cele trecătoare ale acestei lumi şi vino la fântâna Bibliei. Vino la apa vieţii, aşa îi sune Iisus femeii samarinence: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie. Oricui bea din apa acesta de pe pământ, îi va fi iarăşi sete. Dar cui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică!”

Apa Vie. Biblia Nu E O Fântână Încuiată

Biblia e o fântână cerească, plină cu apa vieţii. Şi deschisă tuturor. Ca să poţi lua din ea îţi trebuie un singur lucru: setea. Setea de a auzi cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni nu îl poate auzi pe Dumnezeu cu urechile trupului, ci cu dorul inimii care doreşte să audă ceea ce spune Cel care ne-a zidit de la început, şi mai ales să împlinească ceea ce El spune.

Pentru cei în care s-au trezit foamea şi setea de cele cereşti, Dumnezeu a pus fântâna descuiată a Bibliei. Şi totuşi, sunt atâţia care umblă să încuie fântâna Bibliei. În lumea noastră, Biblia este privită ca o primejdie pentru oameni. Pe vremuri se spunea: nu daţi Biblia pe mâna oamenilor, că se rătăceşte poporul cetind de capul lui! Dar cum se poate rătăci cineva atâta timp cât în fiecare colţ al lumii este câte un preot sau tâlcuitor al Sfintei Scripturi? Biblia e meseria preotului. Adevărul durerors este că prea puţini ajută poporul în citirea şi înţelegerea Scripturilor.

Era odată o turmă de vite însetată în faţa unei fântâni încuiate. Un copil care stătea lângă vite spunea că fântâna e încuiată de păstorul vitelor pentru că are apă puţină şi vin prea mulţi la adăpat. Păstorul însă, avea cheia fântânii la el, dar apucase a întârzia pe la o cârciumă din apropiere. Şi astfel vitele răbdau sete lângă fântâna încuiată.

Hrana vie a sufletului

Biblia este hrana vie a sufletului. În ea se află cuvintele vieţii, aruncate de marele Semănător în inimile noastre, spre rodire. Iisus spune că Împărăţia Cerurilor este ascunsă în noi înşine. Ea este ca un grăunte de muştar, minuscul la plantare, dar care când creşte, se face mai înalt decât toate plantele, întocmai ca un copac, încât toate păsările cerului vin şi-şi fac cuiburi în ramurile lui.

Din Biblie învăţăm să iubim pe cel de lângă noi. Legea cu „dinte pentru dinte” este una primitivă, specifică omului care nu a evoluat deloc spiritual. Iisus spune că şi a vorbi de rău pe aproapele tău, sau a-i zice „nebunule” este ca şi cum l-ai omorî, duhovniceşte vorbind. Să nu uităm de asemenea că ni s-a spus că vom da seama pentru fiecare cuvânt rosit.

Iisus, apa vieţii

Învăţăm din cuvintele lui Iisus despre vindecarea prin credinţă. Iisus a venit pe pământ să îndrepte pe şchiopi, să aducă lumină celor orbi, să tămăduiască pe cei schilodiţi şi să aducă iertare şi dragoste în sufletele celor împovăraţi de păcate. Vezi schimbarea lăuntrică a lui Zaheu vameşul, care după ce l-a primit pe Mântuitorul şi a simţit dragostea Lui a făgăduit să dea jumătate din averea lui săracilor şi să întoarcă împătrit celor pe care i-a nedreptăţit.

Iisus vine să înmulţească pâinile, să aducă viaţa veşnică. El vine să ne arate adevărata libertate. Omul robit de patimi, de dorinţe, este un om întemniţat. Iisus a venit să alunge demonii şi să vindece pe cei stăpâniţi de diavoli. Care diavoli, veţi întreba! Toate răutăţile noastre, toate pornirile spre mânie, iuţime, violenţă verbală sau fizică, toată trufia, mândria şi ignorarea celui sărac sunt consecinţe ale stăpâniei celui rău asupra noastră.

Cuvintele Bibliei sunt cuvinte vii, veşnic lucrătoare în viaţa noastră. Întâmplările din vremea lui Iisus nu sunt fapte pur istorice, moarte. Ele sunt contemporane cu noi şi se reactualizează odată cu experienţele de viaţă ale fiecăruia dintre noi. Cea mai binecuvântată clipă din viaţa unui om este fără îndoială clipa în care intră cuvintele lui Dumnezeu în casa lui, în inima lui, şi se fac lucrătoare în viaţa lui.

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.