Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul (20 decembrie) – obiceiuri de ignat

Sfântul Mare Mucenic Ignatie, pe care îl sărbătorim cu evlavie la data de 20 decembrie, și al cărui nume este strâns legat în mod greșit de un obicei păgânesc pe la sate, este unul din fericiții prunci pe care Hristos Domnul și-a pus sfintele mâinile pe când petrecea pe pământ cu apostolii.

S-a numit purtător de Dumnezeu pentru că a fost atins de Fiul lui Dumnezeu.

Uleiul de ghimbir stimuleaza memoria – cum sa il prepari in casa

Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul (20 decembrie): Basilica.ro

Viața lui și patimile cumplite dau mărturie despre dragostea cea arzătoare către Domnul pe care a avut-o înscrisă în inima lui, cu litere de aur.

Viața Sfântului Ignatie Teoforul

Sfântul Ignatie Teoforul este pruncul despre care Mântuitorul Hristos spune că așa trebuie să fie toți cei care voiesc să intre în Împărăția Cerurilor:

“De nu vă veți întoarce și nu veți fi că pruncii, nu veți intra întru împărăția cerurilor. Și cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primește.”

Înainte să ajungă episcop al Antiohiei, sfântul Ignatie a fost ucenic al Sfântului Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, arătându-se la fel de înflăcărat ca și sfinții apostoli în lupta cea bună de mântuire a sufletelor care i-au fost încredințate.

S-a sfârșit mucenicește, fiind dat spre mâncare fiarelor, după cum este scris în Viețile Sfinților.

Pe când împăratul Traian cel iubitor de idoli a trecut prin Antiohia, a fost înștiințat despre lucrarea de apostolat a sfântul Ignatie, și că acesta îndeamnă poporul să se împotrivească credinței idolatre, să trăiască în curăție și să lase bogățiile și desfătările trecătoare ale vieții.

Auzind acestea despre episcopul Antiohiei, a chemat la sine pe Sfântul Ignatie cel purtător de Dumnezeu și l-a întrebat dacă cele ce se spun despre el sunt adevărate.

Iar sfântul Ignatie n-a tăgăduit, ci a spus că toate sunt adevărate. Atunci împăratul l-a întrebat:

“Ce înseamnă purtător de Dumnezeu?”. Iar sfântul i-a răspuns: “Cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său, este purtător de Dumnezeu”.

Și iarăși împăratul a întrebat:

“Oare tu porți în tine pe Hristosul tău?” Și încercând să-l înduplece să slujească idolilor și să se facă arhiereu al zeului Die, a primit numai ocări și mustrări din partea sfântului Ignatie pentru credința lor cea mincinoasă.

Astfel a hotărât Sfântul Ignatie că mai bine se va jertfi pe si Aceluia care S-a jertfit de bunăvoie și a pironit păcatul pe cruce, Aceluia care a zdrobit prin cruce toate puterea iadului. Încă mai mult aprinzându-se zice împăratului:

“Chiar de mă vei da fiarelor spre mâncare, chiar pe cruce de mă vei răstigni și sabiei și focului de mă vei da, niciodată nu voi jertfi diavolilor.

Căci nu mă tem de moarte, pentru că nu caut bunătățile vieții acesteia vremelnice, ci numai pe cele veșnice le doresc, și în tot chipul mă îngrijesc ca să trec către Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine”.

Acestea auzindu-le împăratul, temându-se să nu se rușineze el și toți zeii de cuvintele pline de puterea harului sfântului Ignatie, a poruncit să-l ducă în temniță și apoi să-l dea spre mâncare fiarelor, socotind întru sine că aceasta este cea mai cumplită moarte cu care îl poate pedepsi.

Deci a doua zi dimineață, sfătuindu-se așa cu suita lui, împăratul Traian a hotărât ca sfântul Ignatie să fie dus la Roma și acolo să fie dat fiarelor, ca nu cumva cei din cetatea Antiohiei să creadă în jertfa lui mucenicească.

Ci să fie primit de către romani ca un tâlhar, și nimeni să nu știe de el ori să rămână după dânsul vreo pomenire.

Împăratul hotărăște să-l dea spre mâncare fiarelor

Aflând care este hotărârea împăratului Sfântul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu a mulțumit Domnului pentru că a binevoit să primească jertfa trupului său, căci mult voia să pătimească pentru Hristos.

Așa l-au legat ostașii cu zece lanțuri grele și l-au dus la Roma ca pe cel mai mare făcător de rele. Însă sfântul socotea lanțurile niște podoabe de înfrumusețare, căci pentru Domnul le purta cu dragoste.

Dar temându-se de tânguirea poporului, a trimis scrisoare tuturor să nu se tulbure din pricina sfârșitului său, și să nu-l împiedice pe dânsul de la mucenicie cu rugăciuni către Dumnezeu.

Așa încât el îi ruga pe toți să se roage Domnului ca să-l primească la Sine ca pe un ucenic.

“Lăsați-mă să mă fac mâncare fiarelor, pentru că astfel voi câștiga pe Dumnezeu. Mai bine ațâțați pe fiare ca să mi se facă mormânt și nimic din trupul meu să nu rămână.

Atunci voi fi ucenic adevărat al lui Hristos, când nici lumea nu va vedea trupul meu. Iar dacă voi pătimi, voi fi slobod pentru Hristos și voi învia întru El. 

Pe Acela îl caut, care pentru noi a murit. Pe Acela îl voiesc, Care pentru noi a înviat. Iertați-mă fraţilor, să nu mă împiedicați de a trăi, căci viaţa este a fi cu Hristos. Pe cel ce voieşte să fie al lui Dumnezeu, să nu-l despărțiți. Dați-mi voie ca să mă fac următor al patimei Dumnezeului meu. “

“Sunt grâu al lui Dumnezeu și voiesc să mă macin prin dinții fiarelor”

Astfel rugându-se sfântul, a fost dus în arena cu lei. Și întorcându-se către poporul care privea, a grăit cu suflet bărbătesc:

“Bărbați romani, care priviți la această nevoinţă a mea, să știți că nu pentru oarecare facere de rău primesc această muncă, nici pentru oarecare nelegiuire sunt osândit la moarte. Ci numai pentru singur Dumnezeul meu, de a cărui dragoste sunt cuprins și pe Care fără de saț Îl doresc, căci sunt grâu al Lui și voiesc să mă macin prin dinții fiarelor, ca să mă fac Lui pâine curată”.

Acestea zicându-le sfântul, fiarele au venit asupra lui și îndată l-au sfâșiat, și l-au mâncat cu totul, lăsând în urmă doar oasele.

Astfel s-a împlinit dorința sfântului de a fi mormânt al trupului său.

Numele lui Hristos, scris cu litere de aur în inima lui

Lângă oasele lui a fost găsită inima lui întreagă, nemâncată de fiare, pe care credincioșii au despicat-o în două, voind să vadă dacă sfântul purta cu adevărat numele lui Hristos în inima lui, așa cum le grăia pe când mergea spre pătimire.

Și deschizând ei inima sfântului, au aflat înăuntru scris cu litere de aur “Iisus Hristos”.

Obiceiuri de Ignat – tăierea porcului

În unele zone ale țării, pe 20 decembrie se taie porcul, această activitate fiind în mod greșit asociată cu sărbătoarea Sfântului Ignatie.

Porcul este un animal pe care păgânii îl aducea ca jertfă idolilor. Acest obicei a fost preluat de la daci, care obișnuiau să aducă porci în cinstea zeilor.

Sărbătoarea Sfântului Ignatie este o sărbătoare creștină, și nu are nici o legătură cu această practică de origine păgână. B

a este chiar o ofensă adusă creștinismului, mai ales acum în Postul Crăciunului.

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.