Apropiindu-se Petru de Iisus, L-a întrebat: “Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până la șapte ori?“ Zis-a lui Iisus: “Nu până la șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte”. Atât de mare este taina iertării pe care Bunul Dumnezeu o dă celui care își mărturisește păcatele și greșelile cu sinceritate la preotul duhovnic.
Nu preotul, ci Dumnezeu ne iartă păcatele
Foarte mulți au dubii și îndoieli, iar alții o atitudine ostilă față de preoți, și din acest motiv nu se duc la spovedit. Creștinii au însă certitudinea că preotul este doar un martor înaintea lui Dumnezeu, un vas al Duhului Sfânt prin care Domnul, și nu el, ne iartă păcatele, după cum preotul însuși rostește la molifta dinaintea Spovedaniei:
“Iată fiilor, Hristos stă nevăzut primind mărturisirea voastră cea cu umilință. Nu vă rușinați deci, nu vă temeți să ascundeți vreun păcat. Sfânta Lui icoană înaintea noastră este, iar eu sunt doar un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte veți spune. De veți ascunde ceva, să ştiți că păcatele le veți avea îndoit. Luați seama dar, de vreme ce ați venit la doctor, să nu întoarceți nevindecați la casele voastre.“
Mare este taina spovedaniei, dar puțini dintre noi o cunosc și o practică. Este o corabie salvatoare pentru omul de azi care are în permanență nevoie să-și curățească haina sufletului și să o facă luminoasă, așa cum a primit-o la sfântul botez.
Păcatele dezlegate pe pământ vor fi dezlegate și în cer
Și mai avem încredințarea că dacă ne vom mărturisi curat, și cu sinceritate, vom și eliberați de povara păcatelor, căci așa zice preotul în rugăciunea moliftei, citând-L pe Hristos:
“Că Tu ai zis, Stăpâne: oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer. Și oricâte veți dezlega pe pământ dezlegate vor fi și în cer. Că Tu singur ești fără de păcat și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și bunului și de viaţă făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Atât de mare putere are preotul duhovnic prin înzestrarea ce i s-a dat la hirotonie când a primit pe Sfântul Duh, încât orice dezleagă el, dezleagă de bunăvoie și Hristos în ceruri. De aceea, chiar și atunci când preoții dezleagă ceea ce n-ar trebui dezlegat, Dumnezeu nu are încotro, și se supune deciziei preotului, pentru că El este credincios cuvântului pe care l-a spus: „oricâte veți veți dezlega pe pământ dezlegate vor fi și în cer.” Și invers, dacă preotul nu dezleagă, Dumnezeu nu poate dezlega în cer.
Efectele spovedaniei
În taina spovedaniei, omul își este sieși ca un pârâș, care se acuză de bunăvoie, pentru a primi iertare de la Dumnezeu. Dumnezeu iubește mult pe cel care se învinovățește pe sine și se mărturisește curat, și nu caută cu aceeași îndurare spre cel care crede despre sine că este curat, sau lipsit de păcat.
Deși pare simplu să te spovedești, în calea omului care a pornit spre biserică apar multe ispite: rușinea, teama, neîncrederea. Acestea sunt de la cel rău, care încearcă să îl întoarcă pe om din drum, ca să nu ia iertarea păcatelor.
Spovedania este lupta sufletului cu răul din jur și cu păcatul care s-a cuibărit în el însuși. Demascarea duhurilor ticăloase care sălășluiesc în noi pe nesimțite ajută la luminarea minții și sufletului.
Spovedania scoate omul din robia cugetelor și pornirilor sale mânioase, răutăcioase, urâtoare și pătimașe. Mărturisirea păcatelor este mai mult decât o eliberare a conștiinței, este o putere covârșitoare de stârpire a răului, de înfruntare a vrăjmașului și de rupere a tăcerii personale în fața răului. Prin spovedanie, păcatul se descoperă omului care se mărturisește în adevărata lui urâțenie. Căci înaintea lui Dumnezeu nu poate sta nimic necurat, ci toate se arată așa cum sunt.
Prin spovedanie ne eliberăm de păcate, înțelegem cum lucrează păcatul în noi și cum ajunge el să ne slăbească puterile sufletești și trupești.
Mărturisirea curată a conștiinței și a inimii ne face mai puternici, mai atenți la săvârșirea binelui și ne apropie mai mult de Dumnezeu. Spovedania este de fapt singurul antidot împotriva morții sufletești vremelnice și veșnice, pe care Dumnezeu l-a lăsat pe pământ, la îndemâna tuturor. Tot ce ne trebuie este credință, curaj să ne asumăm păcatele, să le recunoaștem și să I le dăm lui Dumnezeu să le curețe. Căci El pentru aceasta a venit pe pământ, ca să cheme nu pe cei drepți la Sine, ci pe cei păcătoși.
