Puterea Rugăciunilor Noastre Pentru Cei Adormiți

Cuviosul Macarie cel Mare, pe când mergea odată prin pustia Egiptului, a găsit un craniu de om. Și fiind luminat de Domnul, i s-a descoperit lui că acela fusese un preot păgân, care a început a vorbi și a zice: Când vă rugați voi creștinii pentru cei adormiți, au bucurie și păgânii, și toți cei ce se chinuiesc în iad se bucură și se luminează pentru rugăciunile celor de pe pământ făcute cu dragoste.

Căci voind Domnul să de mână de ajutor celor adormiți, le-a îngăduit acestora ca prin vis și vedenii să se arate celor vii. Și aceștia, aducându-și aminte de aceia, să se roage pentru izbăvirea lor din osânda cea veșnică.

Despre Șeol, sau locuințele morților

Rugăciunea pentru cei adormiți este hrana, apa care răcorește arșița și lumina care luminează pe cei ce se află în locul care se numește Șeol, Împărăția morții sau locuința morților. Șeol este un cuvânt care în Scripturile evreiești desemnează locul unde petrec sufletele sau duhurile stinse, care așteaptă Învierea și Judecata de obște.

În Șeol există însă două feluri de locuințe ale morților: locuința celor mântuiți, și locuința celor osândiți la moarte veșnică. Prima categorie se mai numește sânul lui Avram, iar a doua, lacul de foc al iadului. Știm din Evanghelie, așa cum arată Iisus într-o pildă, că între aceste două locuri se află o prăpastie mare, de netrecut. La Învierea Mântuitorului, prin pogorârea Sa la iad, Iisus a dezlegat blestemul morții, a rupt legăturile celor care petreceau în întuneric, și i-a ridicat cu Sine la cer, pe toți drepții Vechiului Testament, inclusiv pe Adam și Eva, care au fost izbăviți și iertați prin crucea și jertfa Mântuitorului.

„Cei morți continuă să trăiască în amintirea celor vii, prin faptele lor bune”

Ne rugăm așadar lui Dumnezeu, Cel care are iubire nemărginită, cu multă credință și nădejde ca pe cei pe care i-a luat la Sine, să-i așeze în locurile de odihnă, unde strălucește lumina feței Sale. Cei adormiți se află într-o stare în care nu mai pot lucra nicio faptă bună spre mântuire, căci timpul vieții lor s-a scurs. De aceea ei au nevoie în permanență de ajutorul celor de pe pământ, să se roage pentru ei. Ca pomenindu-i cu dragoste, să facă în amintirea lor fapte bune, și acestea să fie primite de Dumnezeu în contul lor.

În Biserica ortodoxă se înalță zilnic rugăciuni pentru cei adormiți. Păcatele lor se curățesc prin sângele cel curățitor al lui Hristos. Astfel sufletele celor adormiți se ridică din moarte la viață și de pe pământ la cer prin rugăciunile făcute la Altarul Domnului. Biserica este așadar mijlocitoare fierbinte pentru cei adormiți, și scară către cer. Solirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este de asemenea puternică, pentru că știm că Hristos primește toată cererea pentru iertare care vine de la maica Sa.

Așa Dumnezeu îi curățește pe cei adormiți pentru care cei vii strigă ziua și noaptea. Dumnezeu iartă pe părinți pentru nerăutatea copiilor, și pe fii pentru lacrimile maicilor. Domnul primește milosteniile și rugăciunile noastre ca împlinire la faptele lor bune, și cu suspinurile celor vii, împlinește neajunsurile celor morți.

Se cuvine așadar ca noi cei vii care am rămas și mai putem lucra, să ne aducem aminte de cei care au plecat dintre noi, iar îngrijirea pentru lumea cea de dincolo de mormânt să ne cheme mai des la rugăciune, pentru ca Dumnezeu să lumineze și să încălzească locașurile celor adormiți cu iubirea Sa, să șteargă pentru totdeauna vremea despărțirii dintre noi, și să ne învrednicească de bucuria întâlnirea cu ei în ceruri.

Rugăciunea pentru cei adormiți dezleagă pe cei ferecați

Există foarte multe mărturii din care tragem nădejde că Dumnezeu ascultă toate rugăciunile pentru cei adormiți și voiește să-i răscumpere pe aceia cu ajutorul nostru. O mărturie de felul acesta, din care aflăm că Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește pentru cei adormiți mult ajută sufletelor acelora, se desprinde din istorioara următoare:

Era un om din Cipru luat rob de către persieni și ținut în grele obezi (legături). Și s-a dus vestea în ținutul lui, la părinții săi din Cipru că a murit acolo în robie. Și mult plângându-l pe dânsul ca pe un mort, au început să se roage și să facă la biserică slujbe de pomenire pentru dânsul, aducând multe daruri pentru săvârșirea sfintelor slujbe.

Și așa au trecut patru ani de când aceia se rugau cu credință și dragoste pentru sufletul aceluia, și iată că însuși omul acela s-a dezlegat din robie și a venit acasă. Văzând-l pe dânsul părinții și frații lui, s-au spăimântat, crezând că văd o nălucă, sau că acela a înviat din morți.

Mult bucurându-se la vederea lui, i-au spus că s-au rugat pentru el, și că de trei ori pe an făceau pomenire la biserică pentru sufletul lui. Și fiul lor i-a întrebat pe părinții lui în ce zi îi făceau lui pomenire. Iar ei au răspuns că în ziua Botezului Domnului, de Paști și de Rusalii. Și el auzind acestea, și-a adus aminte că în acele zile de sărbătoare, pe când era în temniță, venea la el un bărbat luminat, cu o făclie. Și când se apropia de el, cădeau legăturile de la picioare și el devenea slobod. Așa prin rugăciunile lor s-a dezlegat robul acela definitiv.

Tot așa, rugăciunile și pomenile pentru cei adormiți dezleagă pe cei ferecați care petrec în iad, departe de Dumnezeu și mult se chinuiesc. Tot ce trebuie să facem este să-i trecem pe cei adormiți pe un pomelnic și să-l dăm la biserică, duminică de duminică, sau mai des de atât, cu încredințarea că oriunde ar fi, cei adormiți vor primi de la Dumnezeu iertare și pace sufletelor lor.

Se mai știe din povestirile Sfinților Părinți, că atunci când preotul pomenește pe cei adormiți la Proscomidie, toți cei din iad se pot vedea la față unul pe altul, și primesc multă lumină. În rest, ei petrec în întuneric.