Postul Crăciunului este un post al bucuriei deoarece întreaga perioadă premergătoare Nașterii Domnului este plină de freamăt sufletesc și anticipare a momentului mântuitor pentru noi oamenii. Nașterea Domnului este cea mai mare bunăvoință a lui Dumnezeu-Tatăl pentru creația Sa damnată păcatului și morții.
Postul bucuriei, curăției
Trebuie să postim cu bucurie, nu ca o pedeapsă, nu cu chin, ci ca o jertfă prin care participăm la viața dumnezeiască. Postul Crăciunului durează cinci săptămâni, și este bine ca cei care nu sunt bolnavi, să îl postească în întregime, pentru că este o metodă de tratament foarte bună.
Este un post plin de evlavie pentru Maica Domnului și pentru Milostivul Hristos, Cel neîncăput, care a binevoit a încăpea în pântecele Fecioarei, pentru a se face om asemenea nouă și a purta durerile și păcatele noastre, până la sacrificarea lor pe cruce.
Și știm că nu ne putem apropia de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu decât cu o inimă curată. Cei care petrec în desfătări, în răutăți și vicleșuguri nu pot simți bucuria postului. Și de la cine vom învăța mai bine smerenia și cumințenia, decât de la Maica Domnului?
Iar despre post, știm chiar de la Mântuitorul că este o poruncă a vieții, și nu o alegere a omului.
Postul își are originea în Rai, acolo unde Adam și Eva, protopărinții noștri au încălcat această poruncă, și au mâncat din Pomul Vieții.
De aceea, noi toți suntem rechemați la un post al pocăinței de această dată. Înfrânarea de la toate poftele cele rele, trupești și sufletești, este chip al vieții și asemănării cu chipul primit de la Dumnezeu.
Cine vrea să găsească har înaintea Domnului, trebuie să fugă de desfătări și desfrânare, și să se apropie cu evlavie de postul cel binefăcător, în care cumpătarea, rugăciunea și milostenia sunt cele care îl întorc pe dânsul la bucuria Raiului pierdut.
Răutatea din om iese cu post și rugăciune
Așadar, mai vârtos li se cade celor care voiesc să aibă parte de milostivea Domnului să nu se îmbete cu vin, să lepede îmbuibarea și să se păzească astfel de tot desfrâul și păcatul.
Însuși Hristos a spus că răul și răutățile din om ies doar cu post și cu rugăciune. Postul cel adevărat și bineplăcut lui Dumnezeu este cel prin care creștinul nu dorește altceva decât să se curățească pe sine de toate relele. Alt scop în lepădarea hranei trupești celei multe nu este. Căci ce folos ai să te abții de la mâncare dacă viețuiești cu bună plăcere în continuare în cugete rele și deșarte și în patimi trupești?
Cei care sunt ai lui Dumnezeu, și-au răstignit trupul împreună cu patimile. Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii și alții și pizmuindu-ne unii pe alții. ci să ne purtă sarcinile unii altora, uniți fiind în iubire.
Postul doar trupesc, fără lepădarea relelor nu este de nici un folos
Ce folos ai renunțând la ulei sau neîmbătându-te cu vin, dacă ai sufletul plin de răutate, de mânie și de invidie? Ce vei câștiga postind de cele materiale dacă mintea ta este trufașă și sufletul lipsit de smerenie?
Postul bun este acela prin care cel care postește se înfrânează de la toate pentru a dobândi smerenia care ne face din nou fii ai Dumnezeului celui viu.
Cel care postește trebuie să pună în locul urii sale iubire pentru tot aproapele. Cel mândru să caute cu dinadinsul să se smerească pe sine, iar cel iute la mânie să înconjoare cu pacea rugăciunii și răbdarea. Mânia se stinge prin uitarea răului, iar judecarea aproapelui prin îndreptățirea lui. Pune un gând și un cuvânt bun în inima ta pentru el, și roagă-te Domnului să vă ierte pe amândoi. Astfel mintea se curățește de toate aceste porniri pătimașe și se poate ruga sincer.
Postul fără milostenie nu este primit
Iar prisosul hranei la care tu renunți, nu uita să-l dai săracilor, spre mângâierea lor. Astfel vei bucura pe Hristos, care se ascunde în chipul tuturor celor lipsiți și năpăstuiți. Pentru că știm că acolo unde e suferință, acolo e și Hristos. Să ne hrănim așadar cu înfrânarea, și sărăcind noi de bunăvoie, să îmbogățim pe cei săraci. Cel drept și bun, care se îndură și dă și nu așteaptă să primească înapoi va fi răsplătit de Domnul și în viața aceasta și în cealaltă.
Care sunt roadele Postului?
Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, roadele Duhului Sfânt sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția.
Postul, rugăciunea și pocăința care îndeamnă omul la spovedanie, renunțarea la orgoliu, la distracții și relații intime sunt premisele care ne aduc bucuria și darul cel mai mare: întruparea Fiului lui Dumnezeu, și împărtășirea cu Dumnezeu.
post usor tuturor care tin post si sa ii intareasca bunul Dumnezeu este dragoste
Doamne ajuta