Una din cele mai grave consecințe ale păcatului sau a căderii dintru început a omului este căutarea bucuriei și fericirii în lucrurile exterioare ale lumii. Sufletului omului s-a deprins cu gustul dulce înșelător al patimilor, și nu-și mai poate găsi satisfacția decât în săvârșirea păcatului.
Nașterea duhovnicească a omului
Însă atunci când Dumnezeu ne caută și găsește în noi dorința de a descoperi tainele profunde ale existenței și rostului nostru pe pământ, sufletul se deschide spre interior, condus de harul Duhului Sfânt spre frumusețea și înnoirea sa lăuntrică.
Așa omul cel pierdut se repliază, și descoperă în sufletul său comoara dumnezeiască sădită în ființa sa de Dumnezeu Tatăl de la crearea lumii. Aceasta se numește a doua naștere a omului, sau nașterea duhovnicească.
Luminarea prin Sfântul Duh
În numirea lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama evita termenul esență și prefera termenul supraesență, care arată incapacitatea noastră de a cunoaște Dumnezeirea prin natura Sa.
Deși Dumnezeu rămâne de necunoscut în ființa Sa, El ni se descoperă și ni se face cunoscut în chip simțit prin energiile Sale.
Acestea sunt ceea ce numim puterea Duhului Sfânt, același Duh Sfânt trimis peste apostoli de Dumnezeu în ziua Cincizecimii, dar pe care noi îl accesăm rar, sau aproape deloc, din pricina necredinței noastre și mai ales din lipsa rugăciunii.
Dar când cineva primește Sfântul Duh, prin El primește întreaga Sfântă Treime, care vin să locuiască în inima lui. Astfel omul îl poate cunoaște pe Dumnezeu după har, și îl poate cunoaște pe măsura curăției inimii și minții sale.
Numai harul înfăptuiește în chip tainic acesta unire negrăită. Căci prin har, Dumnezeu Însuși pătrunde întreg, în cei vrednici, iar Sfinții pătrund întregi în Dumnezeu întreg, luând în ei înșiși pe Dumnezeu întreg și dobândind numai pe Dumnezeu”.
Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu
Deși nu putem vedea inima soarelui, totuși putem vedea lumina pe care el o izvorăște. Tot așa, deși Dumnezeu rămâne nevăzut în ceea ce este El în Sine, El se face simțit prin energiile Sale, din cauza imensei sale iubiri pentru om. Prin venirea Duhului Sfânt, adică prin har, Dumnezeu Însuși intră în comuniune de iubire cu omul. Și astfel, în lumina aceasta, Îl cunoaştem pe Dumnezeu și ne cunoaştem pe noi înșine.
Unul singur a văzut ființa lui Dumnezeu așa cum este, și acesta este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut mai înainte de veci în sânurile Tatălui, și care S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Hristos a venit pe pământ și ne-a spus nouă toate câte a auzit și a văzut la Tatăl Său, așa cum El Însuși mărturisește.
Deși nimeni nu poate cunoaște și vedea pe Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama spunea:
„Oare pentru că nu pot să beau tot fluviul să nu iau cu măsură nici ceea ce-mi folosește?
Oare pentru că nu pot cuprinde tot soarele cu privirea, să nu văd nici cât este de ajuns pentru trebuința mea?
Sau, pentru că nu pot să mănânc toate fructele dintr-o grădină, ar trebui oare să ies cu totul flămând din ea?
Laud și să slăvesc pe Făcătorul nostru, pentru că omul a primit această poruncă prin cuvintele spuse de Pslamistul David: “Toată suflarea să laude pe Domnul!”
Știu că nu voi putea să-l slăvesc după vrednicie, totuși socotesc lucru evlavios să încerc cel puțin.”
DOAMNE AJUTA!!