Minunile și Vindecările Sfântului Ioan Gură de Aur din Timpul Vieții

Pe când trăia Sfântul Ioan Gură de Aur, mult popor alerga la el să-l asculte, dar și să se vindece prin rugăciunile lui de bolile lor. Căci așa cum vindeca sufletele de necurăție și de păcat prin cuvântările sale insuflate de Duhul Sfânt, tot așa, numai cu un gest sau un cuvânt mustrător ridica pe cei bolnavi și tămăduia neputințele lor.

Minunile Sfântului Ioan Gură de Aur din Timpul Vieții

Puterea rugăciunii

Era în cetate un om cu numele Evclie, care avea un ochi orb din pruncie, și venind la mănăstirea în care petrecea Sfântul Ioan Gură de Aur, a voit să se facă și el monah. Văzându-l într-o zi sfântul Ioan, i-a dat binecuvântarea obișnuită, și numai a zis către el:

“Frate, Dumnezeu să te tămăduiască pe tine și să-ți lumineze ochii cei sufletești și trupești”. Acestea zicându-le, omul acela orb de un ochi îndată a văzut deslușit. Vânzând frații această minune, se mirau și spuneau unii către alții: “Cu adevărat Ioan este robul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt sălășluiește într-însul”.

Pocăința care dezleagă suferința

Odată, o femeie pe nume Cristina, care era de mulți ani bolnavă, a rugat pe soțul ei să o ducă la Sfântul Ioan, auzind de marea lui putere de vindecare. Ducând-o pe un asin la mănăstire, pe ea a lăsat-o la poartă, și el a mers de a rugat pe sfânt să o tămăduiască pe femeie de neputința ei cumplită. Dar văzându-l Ioan, i-a zis bărbatului ei:

“Mergi și spune soţiei tale să înceteze cu răutatea năravului său și cu asprimea ce o are asupra slugilor, știind că și ea este făcută din aceeași tină. Apoi, să se îngrijească de sufletul său, dând milostenie săracilor ți nelăsând rugăciunile ce se cuvin a le face. După aceea, să vă înfrânați și să vă păziți în curăție în zilele cele sfinte și în post, și așa Dumnezeu îi va da tămăduire”.

Ascultând acestea cu luare aminte, a mers bărbatul de i-a împărtășit soției toate cele spuse lui de Sfântul Ioan. Și ea a făgăduit atunci că va păzi întocmai cele poruncite, până la ultima ei suflare. Întorcându-se omul acela cu bucurie la Sfântul Ioan și zicându-i făgăduința femeii, sfântul i-a binecuvântat zicându-le:

“Mergeți în pace, căci acum a tămăduit-o pe ea Domnul”. Și alergând bărbatul la ea, a aflat-o pe dânsa tămăduită, slăvind pe Dumnezeu.

Credința care vindecă

Era în cetatea Antiohiei un bărbat bogat, dar căruia i se îmbolnăvise jumătate din cap. Și durerea lui era atât de cumplită, încât îi ieșise un ochi din orbite. După ce a cheltuit toată averea sa la doctori, nimic n-a izbândit. Dar auzind de Sfântul Ioan Gură de Aur, a mers de l-a cercetat la mănăstire, și căzând la picioarele lui și sărutându-le cu evlavie, i-a cerut tămăduire.

Și sfântul a zis către el mustrător: “Niște boli ca acestea vin oamenilor pentru păcatele lor și pentru puțina lor credință către Hristos. Așadar, dacă crezi tu din tot sufletul tău că Hristos este puternic a te vindeca şș dacă te vei îndepărta de faptele rele, vei vedea slava lui Dumnezeu”.

Omul acela a zis din toată inima lui: “Cred, părinte, și voi face toate cele ce-mi vei porunci”. Isprăvind de spus acestea, sfântul Ioan și-a luat haina și a pus-o pe capul bolnavului, acoperindu-i ochiul vătămat. Și îndată l-a lăsat pe acela durerea, încât și ochiul s-a așezat la locul lui ca mai înainte.

Tot așa era în cetate un om pe nume Arhelae, unul din mai marii-cetății, care era cuprins de lepră pe frunte. Ducându-se la Sfântul Ioan pentru tămăduire, a primit de la acela multe sfaturi de vindecare sufletească și de mântuire. La urmă, Sfântul Ioan i-a poruncit lui să meargă să se spele pe față cu apa din care beau frații din mănăstire. Și făcând așa, s-a curățit omul de lui, încât lăsând păcatul în urmă și toate cele ale lumii, a rămas acolo de s-a făcut călugăr crezând în Dumnezeu.

Puterea crucii

Și era în vremea aceea prin părțile acelea un leu fioros, care cumplit îi înfricoșa și vătăma pe oameni. Degeaba se adunau mai marii cetății cu săgeți și alte arme spre a-l ucide, nimic nu izbuteau, căci fiara aceea venea asupra lor cu mare turbare, pe unii sfâșiindu-i de vii, pe alții amar rănindu-i. Tot poporul a mers atunci de s-a plâns Sfântului Ioan, rugându-l să le ajute cu rugăciunile lui fierbinți.

Și sfântul le-a dat lor o cruce din lemn, apoi le-a poruncit să o înfingă în locul unde ieșea leul din culcușul său. Mergând și făcând așa, după câteva zile, leul nu a mai ieșit. Înaintând să vadă ce s-a întâmplat, au aflat fiara moartă în bârlogul său. Așa prin puterea crucii s-a biruit răutatea fiarei.