Minunile Sfântului Nectarie – întâmplări minunate din viață și după moarte

📅 Actualizat la: 8 noiembrie 2014

Pe mine chipul său mă atrăgea precum un magnet, și nu îmi puteam privirea de la el. Cât de deosebit, de strălucitor era acest chip, de altfel atât de simplu și de smerit. Îl vedeai existând în lume, dar în același timp simțeai că el aparține altei lumi, că nu are nimic în comun cu ambițiile, așteptările și dorințele oamenilor obișnuiți.

Se ruga neîncetat, ziua și noaptea pentru mântuirea lumii, tinzând fierbinte spre veșnica Împărăție a lui Dumnezeu, fiind el însuși un tainic cunoscător al căilor acesteia. Blând și îngăduitor, îi iubea pe toți la fel, și dezarma pe cei vicleni cu privirea sa pură și nevinovată.

Așa mărturisesc cei care l-au cunoscut pe Sfântul Ierarh Nectarie în timpul vieții sale.

Fapte minunate de smerenie

Oricât de multe s-ar vorbi despre smerenia chipului Sfântului Nectarie, nu s-ar putea cuprinde în cuvinte mulțimea tainică a harismelor sale.

Cât timp a predat la Seminar și a învățat de elevi, a săvârșit multe fapte de smerenie, care au schimbat destine. Când unul din elevii săi era grav bolnav, sfântul Nectarie i-a adunat toți colegii săi și s-au rugat împreună pentru vindecarea celuia.

După o priveghere de toată noaptea, Sfântului Nectarie i s-a arătat în vis Maica Domnului, spunându-i că băiatul se va face bine, și așa a și fost.

Dincolo de activitatea ca dascăl, Sfântul Nectarie era foarte milostiv și bun la suflet. De multe ori le dăruia celor săraci hainele sale.

O dată și-a dat pantofii, altă dată paltonul de iarnă, cămășile și chiar bani celor năpăstuiți. Când s-a îmbolnăvit unul din angajații școlii la care preda, Sfântul Nectarie știind că acela e sărac și că dacă va lipsi de la muncă va fi dat afară, se scula cu două ore înainte de deșteptarea elevilor, și curăța toaletele și întreaga școală în locul omului aceluia sărac.

Minuni din timpul vieții

Când Sfântul Nectarie a pășit pentru prima dată pe Insula Eghina, un copil de cincisprezece ani demonizat i-a ieșit în cale și striga: Vine Presfințitul, mergeți să-l întâmpinați! Dumnezeu și-a făcut milă de acest loc! Vine sfântul care va salva insula! Văzându-l pe copil și făcându-i-se milă de starea lui, Sfântul Nectarie și-a ridicat ochii către cer, și a rostit o scurtă rugăciune, apoi a atins gura băiatului cu capătul toiagului său arhieresc zicând: Duh pitonicesc, viclean și necurat, îți poruncesc în numele lui Hristos cel Răstignit și Înviat să ieși din acest copil! Și spre uimirea și frica celor prezenți, s-a vindecat copilul în acel moment.

De atunci, toți îi ieșeau în cale și cereau binecuvântare. O femeie bolnavă de muli ani, după ce s-a atins de hainele Sfântului și le-a sărutat cu evlavie, s-a tămăduit de boala de care suferea.

Altă dată, au venit mulți reprezentați ai bisericii la el pentru a-l ruga să facă rugăciuni la Dumnezeu pentru ploaie, deoarece era acolo o secetă cumplită de trei ani și jumătate. Duminică, Sfântul Nectarie a slujit Sfânta Liturghie în oraș și a citit înainte a sute de credincioși rugăciunile speciale pentru vreme de secetă.

Câteva ore mai târziu sfântul s-a îmbarcat pe vaporul cu care se întorcea la Atena. Nori negri de ploaie s-au adunat atunci la orizont, și a început să plouă, trei zile în continuu, astfel încât locuitorii s-au temut de inundații și au trimis o grupă de credincioși să-i spună părintelui să facă rugăciuni pentru oprirea ploii. El însă le-a zis că Dumnezeu a dat atâta ploaie cât să se umple bazinele golite de secetă ale pământului, și să nu se teamă.

Într-una din zile, pe când urca muntele, pe cărarea i-a ieșit înainte un șarpe înfricoșător. Fără să se piardă cu firea, Sfântul Nectarie i-a zis: Stai nemișcat acolo unde te găsești. Iisus Hristos biruiește. Șarpele s-a mai mișcat un pic, apoi a încremenit, astfel încât și atunci când au coborât muntele seara, șarpele era în aceeași poziție, nemișcat.

Cei care erau sporiți duhovnicește puteau vedea lucrurile minunate care se petreceau în sfântul altar, când Sfântul Nectarie slujea Sfânta Liturghie. O dată, o maică a văzut un tânăr strălucitor, îmbrăcat în haine de militar. Acesta era Sfântul Mina, care avea o bisericuță în apropriere cu hramul lui. Altă dată, Însăși Maica Domnului era în altar, cu pruncul în brațe, pe care i l-a întins Sfântului Nectarie pentru a-l junghia pentru Sfânta Împărtășanie.

Minuni la moartea Sfântului Nectarie

Pe la vârsta de 74 de ani, chinuit de suferințe trupești vechi, părintele Nectarie simțindu-și sfârșitul aproape, a cerut să meargă să se închine la icoana Maicii Domnului. Și urcând pe un măgăruș, s-a suit la mănăstirea din munte. După ce s-a rugat cu fața la pământ multe ceasuri, a mai petrecut aici încă cincisprezece zile, apoi pe drumul de întoarcere spre casă, a cerut maicilor să mai facă un popas, spre a se ruga pentru ultima dată pentru toți locuitorii insulei.

Căzând în genunchi, a rămas multă vreme în rugăciune nemișcat, adâncit în extaz. Era răpit cu duhul la cer. Văzând că nu se mișcă deloc, una din maici s-a speriat, și apropiindu-se de el, l-a atins pe umăr, căutând să-l aducă în simțiri. Atunci sfântul i-a zis: Pentru cei te-ai temut și m-ai tulburat de la rugăciune? Înfricoșată, maica s-a retras în tăcere. Se vedea clar că sfântul pregusta cu sufletul dulceața celor cerești, căzând adesea în extaz și vorbind cu îngerii și cu Maica Domnului.

După ce a adormit în pace la spital, maicile au intrat în cameră să pregătească trupul sfântului pentru întoarcerea în insulă, socotind de cuviință să-i schimbe hainele. Vecin de pat și de suferință cu Sfântul Nectarie era un om care suferise de un accident grav, care îl lăsase paralizat. Când maicile au scos vesta de lână a sfântului și au pus-o pentru câteva minute pe patul celui paralizat, prin atingerea minunată a hainelor sale, bolnavul acela s-a tămăduit de picioare și a început a merge.

Minuni după moartea Sfântului Nectarie

După câteva zile de la adormirea sfântului, una din maici, crezând că trupul avea să înceapă să intre în putrefacție și să miroasă urât, i-a spus maicii starețe să grăbească rânduiala înmormântării. Însă noaptea, pe când s-a așezat un pic să se odihnească, maicii aceleia i-a apărut în vis Sfântul Nectarie. Și ea, grăbindu-se să-i sărute mâna, acesta a întrebat-o: Spune, copila mea, miroase urât mâna mea? Și ea a răspuns: Nu, Preasfinția Voastră, miroase a mir și aloe. Și trezindu-se, a plâns cu lacrimi, cerându-și iertare sfântului pentru gândul ei nepriceput.

La câteva luni după îngroparea sfântului, sicriul a fost scos pentru a fi montată deasupra o placă de marmură cu o frumoasă inscripție. Maicile au vrut să vadă atunci trupul Sfântului, și când au deschis sicriul, au văzut că acesta se păstrase întreg, ca atunci când îl înmormântaseră, și era acum răspânditor de un puternic miros de mir.

O altă minune s-a petrecut când maicile au vrut să-i schimbe veșmintele arhierești. În momentul în care au vrut să-i pună epitrahilul după gât, capul sfântului s-a ridicat singur spre a primi scumpul și dulcele jug al Mântuitorului Hristos. De pe frunte și de pe mâini nu încetau să izvorască broboane de mir.

Mormântul sfântului a mai fost deschis la un an și apoi la trei ani de la îngropare. Și descoperind moaștele întregi, Mănăstirea Sfintei Treimi a hotărât expunerea sfintelor moaște ale Sfântului Nectarie spre închinarea credincioșilor.

Abia după douăzeci de ani de la adormirea sa, pronia divină a permis desfacerea trupului sfântului în cele dintru care a fost alcătuit, dau au rămas cinstite oase, izvorâtoare de mir vindecător. Auzind acestea o femei din Atena s-a întristat și a început a plânge, însă în acea seară a vizitat-o în vis Sfântul Nectarie, care i-a zis să nu se necăjească, pentru că el L-a rugat pe Domnul să permită desfacerea sfintelor moaște întrucât sunt foarte multe biserici noi care s-au construit între timp în cinstea sa.

Foarte multe minuni sunt cele petrecute cu bolnavi, care și-au găsit tămăduirea în ajutorul Sfântului Nectarie, fie citindu-i acatistul, fie rugându-i-se cu fierbințeală, fie atingându-se de moaștele sale. Duhul Sfântului Nectarie este și astăzi viu, și lucrează pentru vindecarea sufletelor și trupurilor noaste, celor din lume, care ne rugăm lui cu multă credință și dragoste.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Nectarie

Părticelele din moaștele Sfântului Nectarie se găsesc în Iași, la biserica Sfântul Ierarh Nectarie, în București, la Mănăstirea Radu Vodă, la Mănăstirea Putna, la Schitul Sfinții Ioan și Nectarie din Argeș, la Biserica „Sfinții Voievozi” din .Vrancea, la Biserica „Sfânta Treime” din Brașov, la Biserica Spitalului TBC din Sibiu, la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae și Izvorul Tamaduirii” de la spitalul județean Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, la Schitul „Nașterea Maicii Domnului” din Șinca Veche, Brașov, la Catedrala Episcopala din Galați, la Biserica Memoriala Mihai Viteazul „Sf. Siluan Atonitul” din Alba Iulia, la Catedrala din Sibiu, la Biserica „Sfinții Doctori Cosma și Damian” din cadrul Spitalului Fundeni, București, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Slobozia, Ialomița, la Mănăstirea Sfintei Cruci, Oradea, Bihor, la Biserica „Sfânta Parascheva” din Timișoara, la Capela „Împărații Constantin și Elena” din cadrul Spitalului Parhon, București, la Mănăstirea „Negru Voda” din Câmpulung, Argeș, la Mănăstirea Brâncoveni, comuna Brâncoveni, Olt, la Mănăstirea „Sf. Ioan Casian”,. Constanța, la Mănăstirea „Sf. Gheorghe” din Giurgiu, la Mănăstirea Nicula, Jud.Cluj (satul Nicula), la Biserica de Lemn (sau Biserica studenților), vis-a-vis de cantina din campusul Studențesc Hasdeu, Str. Bogdan Petriceicu Hasdeu, Cluj-Napoca – unde moaștele sunt scoase spre închinare în fiecare luni seara după Maslu, la Patriarhia Română, București, la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, com. Turnu-Rosu, Sibiu – unde Sfintele Moaște sunt scoase în fiecare duminica, pentru închinare, la Mănăstirea „Buna Vestire” din Bolintin Vale, Giurgiu, la Mănăstirea „Dealu” din  Targoviste, Dâmbovița, la Mănăstirea  „Buna Vestire” din Oradea, Bihor, la Biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir” de la Institutul Oncologic, Cluj, la Schitul „Sfântul Nectarie”, sat Fenes, Armeniș, Caras-Severin, la Catedrala din Urziceni, Ialomița.