Sfântul Simeon din Muntele Minunat a fost și este cu adevărat o icoană minunată a sfințeniei, o relicvă vie a Ortodoxiei din toate timpurile, care la mii de ani de la nașterea și viețuirea sa pământească mai presus de fire, ne transmite acel fior arzător al dragostei pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Rodul rugăciunilor maicii sale
Sfântul Simeon din Muntele minunat este unul din cei mai mari sfinți, cu o viață impresionantă, aproape incredibilă. Acesta s-a născut în anul 521, într-o familie binecuvântată de Domnul.
Înainte de căsătorie, mama sfântului, pe nume Marta, s-a rugat Sfântului Ioan Botezătorul pentru a afla voia Domnului cu ea, și după ce a primit încuviințare din partea lui, a acceptat căsătoria cu credinciosul Ioan, cel care avea să fie tatăl micului sfânt.
A doua oară, Marta s-a rugat Sfântului Ioan Botezătorul pentru un copil bun și credincios, și de data aceasta sfântul i s-a arătat în vis, spunându-i că pruncul, de parte bărbătească, va ajunge un mare sfânt, care va uimi pe mulți cu minunile sale, și că va purta numele de Simeon. Toate cele dezvăluite ei de Sfântul Ioan Botezătorul s-au împlinit întocmai.
Postitor din pruncie
Încă din pruncie, micul Simeon postea. El nu primea să mănânce lapte în zilele de miercuri și vineri și alte zile de post rânduite peste an, iar de se întâmpla ca maica sa să guste carne, el își arăta indignarea întorcându-și fața de la sânul ei.
Asprimea postului micului Simeon s-a arătat într-o altă întâmplare. Pe când era de numai cinci ani, un cutremur mare a avut loc în cetatea Antiohiei, și atunci copilul s-a pierdut de părinții lui, rătăcind departe de ei o săptămână. În acest timp, l-a găsit o femeie, care le-a mărturisit părinților că Simeon a mâncat doar de două ori în cele șapte zile, și doar pâine cu apă.
În urma altor fapte minunate ale micuțului Simeon, la numai șase ani, acesta a plecat din casa părinților săi, dorind să se călugărească în mănăstirea Sfântului Ioan Stâlpnicul. Aici ajungând, a uimit pe toți cu nevoințele sale. În primele șapte zile de ședere, Simeon a post negru, apoi a început să mănânce o dată la trei zile, apoi la șapte zile, sau la zece zile. Hrana lui era pâine, pesmeți, cereale și apă curată. Ajunsese atât de sporit, că se ruga mai mult decât cel mai mare nevoitor părinte al obștii mănăstirii.
Astfel sporind duhovnicește în chip minunat, diavolul nu a pregetat să împiedice această înfloritoare nevoință a micului sfânt. Și pe când era încă un mic copil, diavolul a încercat prin nenumărate întâmplări și arătări îngrozitoare să-l omoare. Însă acesta a avut dintotdeauna protecția lui Dumnezeu, Tatăl ceresc căruia i s-a închinat pe sine de la naștere, și căruia i-a slujit cu osârdie, cu credință, frică și dragoste până a închis ochii.
Darul facerii de minuni
Depășind toate obstacolele satanei, Sfântul Simeon a primit de la Dumnezeu harul facerii de minuni. După adormirea starețului Ioan Stâlpnicul, sfântul Simeon a părăsit mănăstire și a plecat în muntele numit “minunat“ din apropiere, unde a zidit o altă mănăstire, cu ajutorul unei mulțimi de oameni vindecați de el. Însuși Hristos i s-a arătat și l-a îndemnat să petreacă aici, numind muntele său Muntele Minunat. Aici a zidit un stâlp pentru el binecuvântat de Mântuitorul, petrecând aici cu multă bucurie până la minunatul său sfârșit.
Una din cele mai mari și mai cutremurătoare minuni făcute de Sfântul Simeon a fost învierea iubitul său ucenic Conon.
Atingând frumoasa vârstă de treizeci și trei de ani, Sfântul Simeon a fost făcut preot, deși el nu nu-și dorea această vrednicie, din pricina smereniei sale covârșitoare.
Multe sunt minunile săvârșite de Sfântul Simeon cel din Muntele Minunat, mai presus de gândirea firească. A înviat oameni din morți, a tămăduit bolnavi greu pătimitori, a întors mulți păgâni la credința cea vie, și a povățuit necontenit pe ucenici și pelerinii care poposeau în Muntele său. Când a venit urgia iernii, Sfântul Simeon îndemnat de ucenicii săi, a făcut rugăciune de slobozire, și a domolit asprimea gerului, iar când au fost secete, la cererea lui, Dumnezeu a umplut fântânile cu apă. A îmblânzit fiare sălbatice, a dezlegate pântecele femeilor sterpe și li a alungat demonii din cei robiți.
Din profețiile Sfântului Simeon din Muntele Minunat, au fost cunoscute acestea: cucerirea cetății Antiohia de perși în anul 540, epidemia de ciumă din 542 și cele două mari cutremuri din 552 și 557. Cei care au chemat pe sfânt în rugăciune au fost păziți nevătămați.
Sfântul Simeon din Muntele Minunat este sărbători de Biserica Ortodoxă în fiece an pe 24 mai.
