Mai multe profeții legate de România vorbesc despre războaie, revoluții sau cutremure. Când se vor petrece, nu știe nimeni cu exactitate.
Părintele Ilarion Argatul, cunoscut pentru rugăciunile sale împotriva vrăjilor și blestemelor, a avut o vedenie asemănătoare spre sfârșitul vieții sale.
Părintele Argatu nu a văzut un eveniment catastrofal care va avea loc în țara noastră, ci consecințele unui astfel de eveniment. El a considerat că România va fi lovită de un cataclism.
„Va fi pustiu peste tot și jumătate din București va fi sub dărâmături”.
Profețiile care spun despre războaie și cutremure nu sunt făcute doar de oameni. Însuși Mântuitorul ne avertizează că acestea vor veni peste omenire, ca un semn al „începutului sfârșitului”.
Îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu și înmulțirea fărădelegilor grăbesc sfârșitul.
Părintele Ilarion Argatu spune că a putut vedea cum jumătate din capitala țării se afla sub dărâmături. Cealaltă jumătate a orașului era neatinsă, dar peste tot era pustiu, gol, fără locuitori.
„Pe străzi erau mașini de tot felul, care mai de care mai frumoase, mai luxoase, dar fără oameni. Puteai să-ți alegi pe care voiai. Nimeni nu era și nimănui nu-i trebuiau”.
Apoi Părintele Ilarion a fost dus și prin alte orașe și sate, și toate erau pustii. Uimit peste măsură de cele ce vedea, a intrat într-o casă să vadă ce s-a întâmplat. Nu era nimic acolo. Imaginea acelui pustiu era de-a dreptul înfricoșătoare.
„Pe aragaz încă mai fierbea ceaunul cu mămăliguță. Masa era aranjată. Jos, lângă aragaz, un șorț și haine femeiești, semn că a prins-o moartea pe gospodină făcând mâncare. Iar pe scaune și spătar haine bărbătești și femeiești, semn că stăteau la masă”.
Ce poate fi mai cumplit decât o lume cu de toate, dar fără oameni, fără viață?
„Eram stupefiat de acea liniște ca de mormânt și de acel pustiu. Începând de la Galați și până în nordul Moldovei, nu știu dacă am întâlnit vreo șapte oameni de toți, așa de rari și de departe erau unii de alții, poate la sute de kilometri”.
Oamenii aceia care erau în viață și mai puteau fi văzuți erau foarte puțini și se distingeau prin îmbrăcămintea lor.
„Toți erau îmbrăcați în haine albe, semn că numai atâți drepți s-au văzut până în Rusia. Până la Moscova, nu știu dacă or fi fost șapte oameni pe care i-am întâlnit și aceia erau îmbrăcați în haine albe”.
Peisajele arătau ca și cum ceva cumplit s-ar fi petrecut.
„Aici locurile erau arse, de parcă ar fi dat cineva foc la munți și la câmpii și clădiri dărâmate ca la cutremur”.
Adevărate sau metaforice, simbolice sau reale, nu știm. Însă aceste mărturii ale Părintelui Ilarion Argatu ne pot pune pe gânduri.
CITEȘTE ȘI –
Sursă: Gânduri din Ierusalim
