Când vei cunoaște că răul pe care îl aduce Dumnezeu asupra ta nu este rău, vei fi repede mângâiat în supărările tale – Sf. Isaac Sirul

De cele mai multe ori, necazurile care vin asupra noastră sunt imediat catalogate drept ceva rău, groaznic, nedrept.

La prima vedere, totul pare întunecat și greu de suportat. La a doua vedere însă, adică la o vedere mai adâncă, lucrurile stau într-o lumină mai bună.

Despre necazuri

Sfântul Isaac Sirul ne sfătuiește să pătrundem în adâncul inimii noastre și să cercetăm cele ascunse, cele nevăzute și care nu sunt ușor de perceput prin logica sau rațiunea noastră.

„Gândește-te că Dumnezeu, Care aduce dintr-o dată un rău asupra cuiva, nu este rău, și atunci vei fi repede ușurat în ispitele tale și mângâiat în supărările tale și vei dobândi adevărata cunoaștere pe măsura creșterii care are loc prin ispitele tale”.

Ispitele au un rol mântuitor, vrea să spună Sfântul Isaac. Ele ne pot ajuta să creștem în virtuți dacă ne smerim și tragem învățăturile cele bune din ele.

De aceea nu trebuie să ne pripim în a trage concluzii greșite despre relele care vin asupra noastră.

„Dacă în întâmplările supărătoare vei privi doar la înfățișarea lor exterioară și nu vei cerceta și privi și rănile tale ascunse care le-au pus în mișcare, atunci cu cât vei protesta, cu atât îți vei spori răul și-l vei adăuga la nenorocirea pe care ți-ai atras-o singur”.

Acest cuvânt ne arată un aspect și mai adânc, anume că întâmplările din viața noastră sunt consecințe ale alegerilor noastre, ale faptelor noastre.

Dumnezeu doar îngăduie răul, pentru că El nu este sursa răului din lume. Dimpotrivă, este izvorul tuturor bunătăților.

Gândurile noastre nu sunt ca gândurile lui Dumnezeu. Iar înțelegerea noastră este superficială sau chiar greșită. Dumnezeu nu urmărește doar binele nostru în această viață, ci dorește mântuirea noastră.

Iar mântuirea nu se dobândește fără încercare, fără ispite și necazuri. Cel dintâi Care le-a îndurat pe toate, deși era nevinovat în toate, a fost Mântuitorul.

Calea care duce la mântuire este îngustă, iar ușa prin care se intră în Rai este strâmtă. Cine vrea să se mântuiască, trebuie să treacă prin mari suferințe.

În toate – și bune și rele – se cuvine să ne lăsăm în grija lui Dumnezeu și să ne încredem în Pronia Lui cea mântuitoare. Cel care se lasă pe sine în voia Părintelui ceresc are pace și liniște în suflet, indiferent de ceea ce i se întâmplă.

„Aceasta este odihna pe care o dă smerenia ca un rod al desăvârșirii. Pentru oricine a intrat în ea, oricare ar fi ispita care-l supără, odihna o covârșește”.

Dimpotrivă, cel care cârtește și este mereu nemulțumit, n-a ajuns la adevărata cunoașete și „nu poate vedea ca pe un bine nuiaua lui Dumnezeu care-l face să sufere”. Unul ca acesta va continua să murmure împotriva celor rânduite de pronia lui Dumnezeu.

Înțelepciunea lui Dumnezeu ni le dă pe toate „sub haina multor și feluritelor neplăceri”.

Uneori, ispitele vin de la un vecin care ne spune un cuvânt aspru. Alteori de la vătămarea unui lucru pe care îl avem și care ne aduce tulburare. Alteori neplăcerile vin din boală, sau de la alte lipsuri ale trupului, sau de la pierderea unor bunuri. Sunt și supărări care vin de la demoni.

„Omul slab nu vede lucrând în acestea voia lui Dumnezeu, ci sare, se mâhnește și se tulbură pentru cauzele aparente ale nenorocirilor lui”.

Atunci când vom înceta să ne mai tulburăm de lucrările lui Dumnezeu, din pricina oamenilor sau a întâmplărilor din afară, vom „găsi în ele adevărata cunoaștere, smerenia și tot felul de binecuvântări”.

CITEȘTE ȘI – Când aveți necazuri, ziceți după mine: „Așa ne trebuie!”

Sursă: Sf. Isaac Sirul: https://indulciricudor.wordpress.com/sf-isaac-sirul-cuvinte-catre-singuratici-despre-viata-duhului-taine-dumnezeiesti-pronie-si-judecata-2/#x41