Dovezi ale crucificării lui Iisus, descoperite într-un manuscris roman

Majoritatea savanților cred că Iisus Hristos a fost o persoană reală, însă unii contestă divinitatea Sa. O dovadă de „primă-mână” a răstignirii lui Iisus a fost găsită într-un manuscris roman.

Pentru cei care cred, dar au nevoie de dovezi, scrierile lui Tacitus, un istoric roman proeminent, pot fi edificatoare în acest sens. Manuscrisul este cunoscut de mult timp, însă detaliile din el au ieșit recent la suprafață în mediul online.

Dovezi ale rastignirii lui Iisus intr-un manuscris roman

În Ananalele (scrise în jurul anului 91 d.Hr., Tacitus scrie despre execuția unui așa-zis Christus sub Ponțiu Pilat. „Christus” vine de la latinescul „Christ” și înseamnă „Hristos”.

„Christus” sau „Christ” înseamnă „Alesul” sau „Mesia” și vine din cuvântul ebraic „Mashiach” (Mesia).

Textul detaliează evenimentele petrecute în timpul Imperiului Roman și oferă probe clare despre viața și moartea lui Iisus Hristos.

Manuscriscul a fost realizat de istoricul roman Tacitus la doar 91 de ani de la moartea lui Hristos. Scrierea începe cu moartea Împăratului Augusts și se încheie cu suicidul lui Nero.

Tacitus se numea Publius Cornelius Tacitus și făcea parte din cercul celor mai de seamă istorici romani. Acesta a scris Analele bazându-se pe înregistrările oficiale, procedurile Senatului și relatările de primă mână.

Tacitus era cunoscut ca un istoric cu o perspectivă critică sau chiar cinică asupra împăraților corupți și tirani din politicul acelei vremi.

Noul Testament arată că Pilat, guvernatorul roman din Iudea, l-a condamnat pe Iisus la moarte prin răstignire.

Biblia ne spune că Iisus a fost arestat de soldații romani imediat după Cina cea de Taină. Apoi a fost dus înaintea lui Anna, fostul mare preot al cetății.

Ulterior a fost judecat de actualul mare preot, Caiafa, în fața consiliului suprem de guvernare evreiesc și a curții, unde a fost condamnat pentru blasfemie. Întrucât curtea și marii preoți nu aveau voie să omoare pe nimeni, l-au dus pe Iisus la Pilat.

Luca scrie că Pilat a ezitat să îl condamne pe Iisus la moarte, spunând că nu găsește în el nicio vină. Însă mulțimile, mituite de fariseii și cărturarii fățarnici, strigau cu furie: „Răstignește-L”.

A doua frază din manuscrisul lui Tacitus spune așa: „Christus […] a suferit pedeapsa capitală în timpul domniei lui Tiberiu, din mâna unuia dintre procuratorii noștri, Pontius Pilat”.

Tacitus discută însă mai mult despre persecutarea ucenicilor lui Hristos, care s-au răspândit din Roma până în Iudea.

Prima execuție a creștinilor organizată de conducerea romană a fost dată la comanda lui Nero, care a guvernat circa 21-24 de ani după crucificarea lui Hristos.

Creștinii erau îmbrăcați cu piei de animale sălbatice și dați să fie sfâșiați de câini. Alții erau pironiți în cuie pe cruce sau arși de vii pentru a servi drept surse de „luminare” în timpul nopții.

Flavius Josephus este un alt istoric care a scris despre evenimentele petrecute în Iudea, într-un pasaj care spune așa:

„În vremea aceea era Iisus, un om înțelept – dacă-l putem numi om. Căci a fost un făcător de minuni, un învățător al celor care primesc adevărul cu plăcere.

„Pilat L-a condamnat să fie crucificat și omorât. Însă cei deveniseră discipolii Săi nu au abandonat ucenicia Lui. Aceștia au mărturist că El li s-a arătat la trei zile după răstignirea Sa și că este viu. În consecință, poate că El a fost Mesia, despre care profeții au povestit minuni”.

Scrierile menționate sunt văzute de unii ca dovezi non-bliblice ale vieții și crucificării lui Iisus, dar și ale mișcării creștine timpurii. Acestea oferă un context istoric bine documentat, dincolo de textele religioase.

CITEȘTE ȘI – Răstignirea lui Hristos – profețită cu 1.000 de ani înainte în psalmul 21

Sursă: Daily Mail