„Multumesc, Doamne, pentru toate!” Aceste cuvinte ii provoaca diavolului o rana de moarte
Cum trebuie să ne purtăm atunci când avem necazuri? Cum trebuie să gândim, care trebuie să fie așezarea noastră lăuntrică?
Răspunsul la aceste întrebări ne poate ușura enorm greutatea necazurilor, căci o mare parte din povara lor vine din raportarea noastră greșită la ele.

Multumesc Doamne pentru toate
Primul sfat în această privință ni-l dă Sfântul Ioan Gură de Aur. Acesta ne îndeamnă la cultivarea unei stări de mulțumire și chiar de recunoștință față de Dumnezeu pentru toate.
Atunci când trecem prin încercări mari este greu să găsim motive sau disponibilitatea afectivă necesară pentru a mulțumi lui Dumnezeu.
Și totuși, trebuie să facem aceasta, deoarece doar așa vom depăși deznădejdea și tulburarea pe care ne-o aduce vrăjmașul prin ispita necredinței.
Supărarea, mâhnirea și deznădejdea ne cuprind sufletul atunci când ne pierdem încrederea în Dumnezeu.
Trebuie să fim pe deplin încredințați că tot ce rânduiește Dumnezeu pentru viața noastră este bun, folositor și mai ales mântuitor.
Dacă vom gândi așa, ne vom putea așeza mai ușor sufletul într-o stare de mulțumire și smerenie. Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește să zicem așa când avem necazuri: „Mulțumesc, Doamne, pentru toate! Aceste cuvinte îi provoacă o rană de moarte diavolului”.
Pe lângă faptul că alungă ispita și întărește credința, aceste cuvinte alină sufletul și liniștesc mintea. „În orice necaz îi procură celui care spune aceasta cel mai puternic mijloc de încurajare și de mângâiere”.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost auzit rostind aceste cuvinte înainte de moarte: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Știm cu toții că a sfârșit în exil, din pricina prigoanei pornite împotriva sa de către împărătesa Eudoxia.
„Nu încetați niciodată să spuneți aceste cuvinte (mai ales în necazuri) și să-i învățați acest lucru și pe alții”.
Viața Sfântului Ioan Gură de Aur nu a fost ușoară și totuși a găsit puterea să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate – și pentru cele rele. Chiar dacă alții sunt pricina suferinței noastre, nu trebuie să învinuim niciodată pe nimeni, spune Avva Or.
„Indiferent de necazurile prin care trecem, să nu învinovățim pe nimeni pentru ele, ci doar pe noi, spunând: „Aceasta mi s-a întâmplat pentru păcatele mele”.
Aceste cuvinte vor aduce smerenia în cuget și în inimă, iar smerenia va atrage mila și harul lui Dumnezeu.
Atunci când cineva este bolnav, se spune că îl cercetează pe el Domnul. Sfântul Efrem Sirul zice că această cercetare „este bună doar dacă întru aceasta se mulțumește”.
Adică doar dacă bolnavul mulțumește lui Dumnezeu pentru că îl cercetează și caută să-l mântuiască. Viața lui nu a fost ușoară și totuși a găsit puterea să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate – și pentru cele rele.
Citește și – Când aveți necazuri, ziceți după mine: „Așa ne trebuie!”
Sursă articol: Cum să ne purtăm în necazuri, Părinții Bisericii – Sfaturi Practice Pentru Creștini, Editura de Suflet, pp. 9-10