Să nu vorbim unii cu alții cu patimă – cu tristețe, furie sau mânie. Să zicem: „Pune Doamne, strajă gurii mele!”
Limba, un mădular atât de mic și ascuns, poate face atât de multă zarvă și atât de mult rău, spunea Sfântul Apostol Iacov.
„Foc este limba, lume a fărădelegii! Limba își are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul […]”
Anevoios lucru este a domoli limba. Căci atunci când se pornește a vorbi cele rele, greu este să o astâmperi! Limba omului poate să împroaște venin de moarte (Iacov 3).
Limba poate fi folosită pentru a face rău sau a face bine. Cu cuvântul putem mângâia sau răni pe cei din jurul nostru.
„Din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie, frații mei, să fie acestea așa”.
Pentru a înfrâna limba trebuie să-ți înfrânezi pornirile lăuntrice. Căci nu gura grăiește de la sine cele rele, ci inima este izvorul lor. Mântuitorul a zis că din inimă ies cele rele.
Așadar, pentru a opri păcatul cu gura, trebuie să oprim gândurile cele rele care pătrund în inimă și apoi ies afară prin cuvinte și fapte.
„Trebuie să fim atenți să nu pierdem harul, având gânduri rele împotriva surorii noastre!”
Când urzești gânduri rele împotriva cuiva, Sfântul Duh pleacă de la tine. Părintele Siluan, ucenicul Sfântului Efrem din Arizona, ne sfătuiește să fim atenți ca vorbirea noastră să nu fie pătimașă.
„Să nu vorbim unii cu alții cu patimă. Niciodată cu tristețe, furie sau mânie, cum zice psalmistul: „Pune, Doamne, strajă gurii mele”.
Cum sa biruim mania, ura si invidia
Și iarăși, în alt psalm zice: „Mâniați-vă, dar nu greșiți”, adică să ne mâniem contra păcatului, iar nu contra fratelui, ca să nu greșim față de el.
Mânia, furia, ura – acestea sunt puteri ale sufletului, pe care Dumnezeu le-a pus în noi pentru a le folosi împotriva diavolului și a răului. Cei mai mulți dintre noi le folosim greșit, împotriva semenilor noștri.
Atunci când simțim că se înfierbântă înlăuntrul nostru cugetele mânioase, este mai înțelept să tăcem.
„Când suntem supărați sau mânioși, să tăcem și să așteptăm, chiar dacă durează câteva zile, să ne calmăm. Abia atunci vom putea vorbi cu cu alții, cu compasiuni și blândețe”.
Să nu vorbim niciodată la mânie, pentru că mânia întunecă mintea și nu mai judecăm drept. Acolo unde doi se ceartă, în mijlocul lor nu mai este Hristos, ci diavolul.
„Hristos spune: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu”. Dar cu doi, trei adunați în mânie, acolo este diavolul. De aceea trebuie să fim foarte atenți la cuvintele noastre!”
Să nu subestimăm gravitatea păcatelor săvârșite cu cuvântul. Părintele Arsenie Papacioc spunea că, după părerea sa, cei mai mulți ajung în iad din pricina vorbirii de rău.
Citește și – Știi să folosești mânia în scop bun? Sfaturi pentru cei care se enervează repede
Sursă articol: Pr. Siluan – Să te rogi mai mult pentru cel cu care te lupți, Revista Atitudini: https://atitudini.com/2025/03/sa-te-rogi-mai-mult-pentru-cel-cu-care-lupti-pr-siluan/
