Părintele Iustin Pârvu iubea mult România. Pentru dragostea de neam și de Dumnezeu a suferit 12 ani de „închisoare politică”.
Recitind sau reascultând cuvintele sale despre țară, ne dăm seama că ele și astăzi extrem de valabile. Multe din ele par chiar mai adevărate acum, în contextul actual în care se află România.
Referitor la libertate, părintele zicea că omul trebuie să fie liber ca o pasăre. Așa trebuie să trăiască, unde există libertate depină.
„Așa cum pasărea din înălțimi vede nimicnicia pământului, la fel și omul în libertate poate să-și vadă păcătoșenia”.
Părintele Iustin îi deplângea pe tinerii care îndată ce își termină studiile, caută să plece „în afară”. Exodul tinerilor în străinătate pentru un trai mai bun reprezintă una din rănile profunde ale acestei țări.
„Aici toată țara este în paragină, iar tinerii noștri pleacă în lume”. Noile generații nu mai sunt atrase de tradițiile și cultura autohtone. Iar asta se datorează faptului că „în școală nu s-a fixat noțiunea de dragoste de neam și de țară”.
Învățământul românesc nu prea mai naște oameni de valoare, oameni de meserie, oameni de nădejde. Pe viitoarele generații ar trebui să le doară sufletul de dragul acestei națiuni, zicea părintele.
„Care sunt oleacă mai luminați, abia așteaptă să termine o școală și să o ia în Germania, în Canada și întorc spatele la grija și nevoința părinților lor care i-au crescut cu atâta greutate și cheltuială”.
Fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să păstrăm valorile strămoșești.
„Ce facem noi ca indivizi […] lăsând la o parte conducerea care este într-un stat. Pentru că nu va veni să-mi facă mie gospodărie partidul sau guvernul”.
Cratiță de înaltă calitate Schmitter, 25L din aluminiu ceramic, perfectă pt. gemuri, sarmale și zacuscă+lingură silicon
Dacă fiecare face ce trebuie în dreptul său, toată țara va înflori. Fiecare trebuie să caute să se redreseze pe sine și familia sa.
„O țară nu înflorește din parlament, nici din guvern. Înflorește din străduința și din conștiința fiecărui individ în parte”.
Părintele Iustin vorbea deseori despre problema lucrării pământului. România a fost înzestrată de Dumnezeu cu soluri roditoare și ape sănătoase.
„Societatea noastră nu este obișnuită cu o muncă sănătoasă. Noi mergem să arătăm pustietățile Americii, să menținem sănătatea Germaniei cu medici români”.
Omul modern nu mai vrea să muncească pe ogor, ci preferă să-și ia de la magazin ce are nevoie. Drama este că mulți preferă magazinele străine, nu pe cele românești.
„Românul se duce la grec, nu se duce la fratele lui să-i dea posibilitatea de a câștiga un ban, ca la rândul lui să vină tot în ajutorul țăranului. […] Și e mult mai slabă marfa chinezului, decât marfa noastră”.
Bietul țăran se duce în piață cu mere, dar polonezii vin cu tirurile de mere importate și are mai multă vânzare.
„Se merge pe o concurență financiară peste tot. Se duce în prăpastie toată munca bietului român, care ajunge cerșetor prin Occident și ți-e jenă să spui în afară că ești român”.
Părintele Iustin pune o întrebare retorică: de ce oare avem atât dde multe necazuri și greutăți? Pentru că neamul nostru s-a cam schimonisit.
„A rămas numai numele de român. Românul nostru s-a pierdut. Fetele noastre s-au căsătorit cu negrii, cu chinezi, cu germani, cu ruși, din toate națiile care și-au deschis portmoneul”.
Așa stând situația, ne întrebăm de ce copiii care se nasc nu mai iubesc familia, țara, tradițiile și credința.
„Când vin peste noi toate hoardele acestea și nu te lasă în pace, tu trebuie să stai și să fii slujitorul lor? De aceea noi românii, cum terminăm un bacalureat, fugim”.
Valul globalismului care vine peste noi și ne atrage pe toți ar trebui combătut printr-o globalizare spirituală, zicea părintele Iustin.
Odată au venit niște francezi la Mănăstirea Bistriția și erau de diferite confesiuni. Părintele i-a întrebat ce confesiune au, iar ei nici măcar nu știau ce înseamnă confesiune sau religie.
Părintele și-a dat seama că occidentalii, care se cred cei mai emancipați, sunt de fapt mai înapoiați ca românii și ca răsăritenii pentru simplul fapt că nu știu ce religie au.
„Acum un tânăr de-al nostru care termină bacalaureatul nu are decât un gând: să plece în străinătate. El nu se gândește că pământul acesta e așa de bogat și de fertil încât dacă s-ar apuca să facă oleacă de agricultură, s-ar descurca. Nu, el pleacă în alte părți, ca să fie argat la străini”.
Dacă te duci să speli vase în occident, nu ești oare slugă la străini?
„Bine, dacă tu nu vrei să ai farfuria ta aici acasă, du-te în occident. Vine câte un român cu câte o mașină din afară și țăranii niștri admiră marca mașinii, dar nu se uită la obrajii lui, la ochii duși în fundul capului”. Acela ca să-și cumpere o mașină scumpă și-a dat toată energia și toată vlaga sa.
„Românul nostru e mereu slugă la alții pentru că nu are în sat nici un învățător la care să vadă un model de grădină, de livadă, cum se plantează un pom”.
„La noi prefectul e sectant, ministrul X e bozgor, secretarul e bulgar și așa ne dirijează străinii care n-au nicio legătură cu neamul nostru”.
La fel stăteau lucrurile și pe vremea comunismului, când la cârma țării se aflau numai străini.
„Străinul n-are nici tangență cu bunătatea, cu dragostea, cu valorile ortodox-creștine. El nu știe decât de pistolete și dacă nu execuți, hai cu el la groapa comună”.
Străinii râvnesc bogățiile României și vor globalizarea, ca să le pierdem pe toate.
„Din nou alte rânduieli, alte legi și românul bate pasul pe loc în necaz și suferință”.
Sursă articol: O Chilie Athonită, Problemele tinerilor, ale învățământului – părintele Justin Pârvu : https://www.chilieathonita.ro/2022/08/22/problemele-tinerilor-ale-invatamantului-parintele-justin-parvu/
