Când ai credință și te lași cu totul în conducerea lui Dumnezeu, treci prin toate cu veselie
Acest mesaj ni-l transmite părintele Arsenie Boca și ar putea să ne fie de mult folos în prezentul acesta tumultuos și nesigur în care ne aflăm acum.
Încercările au multe roluri în viața noastră. Printre ele se află și acela de a ne arăta adevărata stare a sufletului nostru, așezarea noastră în raport cu Dumnezeu și cu veșnicia care ne așteaptă.
Cand ai credinta, treci prin toate cu veselie: Marturisitorii
Iată ce spune marele duhovnic de la Sâmbăta: „Încercările dovedesc de ți-e mai drag de tine sau de Hristos. Pe ce temelie stai?”
Mântuitorul Însuși spune că cel care și-a zidit casa pe stâncă nu va fi clătinat, nici răpus de valurile și furtunile care se abat asupra lui. Această casă este casa sufletului, care trebuie să fie întărită în credință.
Dacă temelia este Hristos, zice părintele Arsenie, atunci „treci prin toate cu veselie”. Nu a zis că treci ușor sau fără să fii vătămat, ci cu un câștig și mai mare: treci cu veselie. Treci cu pace, cu bucurie în suflet, pentru că simți ajutorul și ocrotirea lui Dumnezeu.
Singura condiție ca să poți rămâne neclătinat este să ai nu doar credință în Dumnezeu, ci să ai încredere în El. Nu este suficient să crezi că Dumnezeu există, ci este nevoie de o dăruire totală.
„Trebuie să te lași cu totul în conducerea lui Dumnezeu”. Iar pentru a putea face aceasta trebuie să Îl iubești cu toată ființa ta.
Scrieri inedite
„Nu-i altă soluție decât să te îndrăgostești de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârșitul veacurilor. Și dacă am fi curați cu inima, L-am vedea și acum”.
Omul trebuie să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu, căci Dumnezeu i-a dat chipul Său. Omul trebuie să se ridice la această mare cinste de a semăna cu Ziditorul Lui.
„La ziua judecății ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus?” De aceea L-a trimis pe Fiul Lui în această lume, pentru a ne învăța cum trebuie să trăim, ce trebuie să facem ca să fim și noi asemenea Fiului Său cel iubit și să devenim fii ai Săi.
Fiti voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii
Și zice mai departe părintele Arsenie că există o singură cale care ne duce la asemănarea cu Hristos:
„Numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înțelepciune, nici în putere, deci numai în cruce”.
Revenind la subiectul acestui articol, părintele Arsenie arată deslușit că încercările au rostul de a ne așeza pe această cale a crucii, care înseamnă lepădarea de sine.
„Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer și cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufletești, ci însușirile lui sufletești încep să semene cu ale lui Iisus”.
Trebuie să mai știm că necazurile și greutățile vieții ne arată că suntem pe drumul „cel bun”, adică pe calea cea îngustă care duce la mântuire.
„Prin încercări se spală menajarea de sine. Când ești asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri”. Domnul îi fericește pe aceia care sunt prigoniți pentru numele Lui, pentru că fericirea lor va fi veșnică și nimeni nu o va putea lua de la ei.
Poți cunoaște sporirea ta duhovnicească din aceea că începți să-ți vezi neputințele și să te lupți cu ele.
„Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curățești mai sigur; acolo unde nu ești cioplit, ești un necioplit”.
Citește și – Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuiește toate neajunsurile – Părintele Arsenie Boca
Sursă articol: Revista Atitudini: https://atitudini.com/2010/11/inedit-parintele-arsenie-boca-comentariu-la-pateric/
