Trăim o epocă a oboselii, a oboselii sufletești și mai puțin trupești” – ÎPS Atanasie de Limassol
Oboseala cronică, epuizarea, sindromul burn-out și alte asemenea simptome au început să fie trăsături specifice ale populației actuale.
Mulți cred că sunt obosiți trupește și se gândesc câtuși de puțin că oboseala lor este de natură psihică sau spirituală.
Cum sa ne odihnim sufletele
Trupul se reface prin somn, prin repaos fizic. Sufletul însă, are nevoie de un alt tip de odihnă. Înalt Preasfințitul Atanasie de Limassol atinge acest punct sensibil într-o predică recentă.
„Epoca noastră se caracterizează ca o epocă a oboselii, a oboselii sufletești, duhovnicești, și mai puțin, trupești”.
Nu poate găsi în lume o cale anume de a-și astâmpăra sufletul. „Când obosește sufletul omului, atunci cu greu își află odihna. Atunci omul se află într-o situație foarte dificilă”.
Boala si tamaduirea sufletului
Singura cale de a te odihni sufletește este cea duhovnicească. Mântuitorul Însuși ne-o arată. „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”.
Odihnitorul sufletelor noastre este Însuși Dumnezeu. Hristos este Calea odihnei celei adevărate, atât în viața aceasta, cât și în cea de veci.
La fel ca în cazul păcii, odihna numai El o poate da desăvârșit. Nu precum dă lumea odihnă sau pace.
„Veniți lângă Mine, spune Hristos, toți cei ce vă simțiți obosiți și împovărați, cu toate cele care vă apasă, cu păcatele voastre, cu problemele voastre, cu greșelile voastre, cu eșecurile voastre, cu scăderile voastre, cu micimile voastre de suflet […] și cu toate câte există în jurul vostru […] Ne va odihni Hristos. Acesta este odihna noastră”.
Despre smerenie si mandrie
Cuvintele Domnului ne arată implicit cauzele oboselii noastre: păcatele, îngrijorarea excesivă, dar și greutățile vieții. Toate acestea își au rezolvarea în Dumnezeu, prin credința în El.
„Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre”.
Hristos ne arată și calea care duce la odihnă, anume calea crucii. Numai prin asumarea crucii se ajunge la odihnă. Smerenia și blândețea sunt acte ale jertifirii de sine.
După cum spune ÎPS Atanasie, Mântuitorul arată limpede că de la El trebuie să învățăm aceste virtuți, nu de la altcineva.
„Nu din cele exterioare, nu din cuvinte și forme, ci cu adevărat „sunt blând și smerit și iubesc toată lumea”.
Tainele vindecarii sufletului
Dacă vom încerca să practicăm aceste virtuți fără să înțelegem la ce se referă Mântuitorul, este posibil să le practicăm greșit.
„Cel blând și smerit se vădește din faptul că nu dă vina pe frații săi. Când ceilalți sunt de vină, atunci problema se află la noi”.
Iată de ce la odihna adevărată se ajunge doar prin cruce, prin răstignirea ego-ului, care este foarte dureroasă.
„Când dăm vina pe vecinul sau pe colegul nostru, pe soț, pe copii, pe părinți, pe X și Y, și nu pricepem că problema e la noi, atunci nu avem nici smerenie, nici blândețe, nici nu L-am văzut vreodată pe Hristos”.
A învăța smerenia și blândețea de la Hristos înseamnă a-L cunoaște, a înțelege jerfta pe care ne-o cere.
„Nu L-am văzut (cunoscut) pe Hristos, de aceea dăm vina pe alții, pe evenimentele din jur, pe timpul în care trăim, pe condițiile prezente, pe puterile întunericului, pe străini, pe oricine altcineva în afară de noi înșine”.
Cine leapădă smerenia și blândețea pentru a se îndreptăți pe sine suferă de o „mare boală duhovnicească”.
„Pentru că blândețea și smerenia sunt semne de sănătate duhovnicească și a unei conștiințe curate care vede pricina duhovnicească adevărată a oboselii și a greutăților”.
Ceea ce ne obosește în mod special este păcatul, dar nu al celorlați, și al nostru. „De aceea ne complicăm și nu rezolvăm problemele noastre, pentru că ne ocupăm de a-i judeca pe alții dând vina pe ei”.
Smerenia, mandria, ingamfarea
Nu vom ajunge la adevărata odihnă câtă vreme nu ne vom vedea păcatele personale. „Vindecare noastră începe de la noi înșine și se termină tot acolo, la nimeni altcineva.
Chiar dacă sfărâmarea ego-ului este dureroasă, acest urcuș duhovnicesc ne va duce la odihnă. „Găsirea adevăratei odihne, a împlinirii personale, a sensului vieții noastre și a scopului existenței noastre, înseamnă să ne apropiem de Hristos”.
„Luați jugul Meu asupra voastră […], că jugul Meu e bun și povara mea ușoară”.
Jugul Mântuitorului este blândețea și smerenia. Numai dacă-l purtăm pe acesta vom da de odihna cerească, pe care nimeni nu o poate lua de la noi. „Gustați și vedeți că bun este Domnul”.
Sursă articol: O Chilie Athonită: https://www.chilieathonita.ro/2024/11/29/antidotul-zilelor-noastre-ips-athanasie-de-limassol/
