Când nu îți faci pravila zilnică de rugăciune, ești biruit de diavol
Nimeni nu se poate numi credincios sau creștin dacă nu se roagă. Sfinții părinți considerau rugăciunea respirația sufletului și nu putea supraviețui duhovnicește fără ea.
Măcar câteva ceasuri din zi ar trebui să le rezervăm pentru Dumnezeu.
În fond, rugăciunea înseamnă să stăm de vorbă cu Dumnezeu. Ni se pare un lucru greu să ne rugăm, deoarece nu simțim dragoste și recunoștință față Cel Care ne-a creat și ne-a adus la viață.
Nu Dumnezeu are nevoie de rugăciunea noastră, ci noi avem nevoie să ne unim cu El prin rugăciune. Prin rugăciune primim lumină, putere, nădejde, credință, ajutor și spor în tot ce facem.
Sfântul Paisie Olaru spunea că rugăciunea îți influențează întreaga zi dacă o pui la temelia acelei zile.
„Să faci oleacă de canon în fiecare zi! Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua”.
De multe ori suntem ispitiți să renunțăm la rugăciune în favoarea altui lucru. Diavolul este cel care se silește să ne împiedice de la vorbirea și unirea cu Dumnezeu. El ne dă în minte o sumedenie de treburi și ni le prezintă ca și cum ar fi mult mai importante sau urgente.
Iată de ce este bine să îți faci un program de rugăciune, de care să te ții indiferent de gândurile care îți vin.
„Dacă te scoli dimineața și te învârtești așa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am și treaba astălaltă, apoi nu-ți merge bine toată ziua. Așa că, să faci oleacă de canon în fiecare zi”.
Există o prvilă de rugăciune pe care creștinii o săvârșesc zilnic, atât ca o datorie de suflet, cât și ca o nevoie acută. Ea cuprinde rugăciunile de dimineață, rugăciunile de la vremea mesei și rugăciunile de seară.
Pe lângă acestea, fiecare poate adăuga și alte rugăciuni, după cum înclină sufletul: acatiste, canoane, paraclise, psaltire etc. Măcar rugăciunile de dimineață și de seară ar trebui să ne silim a le face.
Părintele Epifanie Teodoropoulos spunea că atunci când nu împlim acest mic canon de rugăciune zilnică, suntem biruiți de diavol. Fără rugăciune nu prim har de la Dumnezeu și suntem o pradă ușoară pentru cursele vrăjmașului.
„Când nu ne facem pravila de rugăciune, diavolul e întotdeauna biruitor”.
Există însă și cazuri când ne facem totuși pravila, dar cu mintea împrăștiată. Și aici are un mic câștig diavolul, dar nu în totalitate.
„Atunci când ne-o facem (pravila) fără râvnă și atenție, jumătate de biruință e a diavolului, iar cealaltă jumătate e a noastră”.
Nu trebuie să lăsăm ca gândurile să ne ducă unde vor ele, ci trebuie să fim atenți la ceea ce citim și spunem. O rugăciune fără atenție nu-și atinge ținta, adică Destinatarul.
Sântul Epifanie ne mai arată o a treia stare de rugăciune, care este cea ideală:
„Atunci când ne facem rugăciunea cu atenție, râvnă și dragoste, biruința e cu totul a noastră”.
Surse articol:
1. Ortodoxia, Părintele Epifanie Teodoropoulos: https://ortodoxia.ro/post/parintele-epifanie-teodoropoulos-cand-nu-ne-facem-pravila-de-rugaciune-diavolul-e-intotdeauna-biruitor
2. Ortodoxia, Părintele Paisie Olaru: https://ortodoxia.ro/post/parintele-paisie-olaru-sa-faci-oleaca-de-canon-in-fiecare-zi