Pe când era un simplu călugăr la Sâmbăta de Sus, Părintele Arsenie Boca a început să stea de vorbă cu oamenii care veneau la mănăstire.

La început era doar el și cu Părintele Serafim Popescu, cel care fusese deja hirotonit preot. Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat recent pe amândoi.

Cand aveti necazuri

Abia se întorseseră de la Muntele Athos, încărcați cu daruri duhovnicești și pregătiți de o viață monahală intensă, la cote înalte.

Inițial nu venea așa multă lume la mănăstire, dar după ce îl cunoșteau pe Părintele Arsenie, tot mai mulți luau drumul spre Sâmbăta de Sus.

Descopereau în el un om al lui Dumnezeu, cu daruri mari, nemaiîntâlnite la alți călugări. Parcă vedea prin ei, fiindcă le spunea problemele pe care le au mai înainte ca el să le zică.

  Cumpără cartea „Minunile lui Arsenie Boca”  

Premisele canonizarii Părintelui Arsenie Boca

Cuprins

Toggle

Tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor

După cum mărturisește părintele într-o declarație din Dosarele Securității, s-a trezit dintr-odată cu o avalanșă de oameni neașteptată, toți dorind să stea de vorbă cu el.

„M-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot. Știam că tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor”.

Mitropolitul Nicolae Bălan din vremea aceea aude că la Sâmbăta se adună multă lume ca să-l vadă pe tânărul monah Arsenie și astfel hotărăște să-l facă preot și duhovnic al mănăstrii.

„Așa m-am văzut silit să primesc preoția și misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață”.

Oamenii îl căutau în număr tot mai mare pentru că le dădea sfaturi și îi ajuta să scape de necazuri. Dumnezeu îi dăduse harisma înainte-vederii. Cunoștea trecutul, prezentul și viitorul.

„Văzând lumea că Părintele îi știe beteșugurile și îi dă și leacurile, fără să apuce să se mărturisească, a crezut în el că e omul lui Dumnezeu și l-a ascultat”, mărturisește Părintele Pantelimon de la Ghighiu.

Părintele Arsenie face el însuși o mică referire la harismele pe care le-a dobândit de la Dumnezeu, fără a face caz din ele:

„Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri și rosturi sunt străin”.

Ce îi învăța Părintele Arsenie pe oameni

Ce le spunea Părintele Arsenie oamenilor de era așa de căutat? El însuși declară:

„I-am învățat să fie curați față de oameni și față de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetățenească, dajdie etc.) și lui Dumnezeu ce a lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat și trup curățit de patimi)”.

Această învățătură o dădea la toți, nu era ascunsă.

„Despre această învățătură, martori îmi sunt toți ce ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viață curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iară în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurta cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții”.

Avea cuvânt cu putere multă, iar cuvintele sale erau întocmai cu viețuirea, căci ceea ce propăvăduia, el însuși făcea. De aceea reușea să convertească atât de multe suflete la o credință și trăire duhovnicească adevărată.

Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Ghighiu l-a cunoscut pe Părintele Arsenie în vremea aceea și dă mărturie:

„Aveam vreo 18 ani când am mers să-l văd pe Părintele despre care se dusese vestea. El era în mijlocul unei mișcări de reînviere duhovnicească grozavă. Duminică de duminică se adunau puhoaie de oameni din toți munții din jur, la Sâmbăta, să-l vadă și să-l asculte pe Părintele Arsenie. Avea un cuvânt ca de foc și o putere foarte mare asupra oamenilor”.

Motivul principal pentru care mergeau oamenii la Sâmbăta și la Părintele Arsenie erau necazurile cu care se confruntau. Părintele știa, după cum însuși scrie în declarația de mai sus, că necazurile li se trag oamenilor din pricina păcatelor și îndepărtării lor de Dumnezeu și de Biserică.

 Cumpără cartea Calea pocaintei launtrice 

Calea pocaintei launtrice – Arsenie Boca

Ce bilet a lăsat Părintele Arsenie când își luase votul tăcerii

Odată, pe când Părintele Arsenie era la Biserica Drăgănescu și picta, a scris ceva pe o hârtie. Era un canon al tăcerii pe care și-l luase și-l înscripționase pe un bilet. N-a vrut însă să-i lase pe oameni văduviți de povață și sfat.

Părintele Arsenie Boca a fost urmărit toată viața. Securiștii au stat pe urmele lui de la prima arestare în 1945 și până în clipa morții.

Casa de la Sinaia unde și-a petrecut ultimii ani din viață era supravegheată non-stop, cu patru străjeri la fiecare colț.

Nici la Drăgănescu nu l-au slăbit – nici securiștii, dar nici oamenii care mergeau să-l vadă sau să-și plângă necazurile. Era în permanență supravegheat și nu avea voie să mai predice. În plus, se apropia vremea încheierii lucrării sale (pământești) și trebuia să termine pictura.

Astfel încât, cei care îl căutau în acea perioadă în care își asumase un vot al tăcerii, puteau citi aceste cuvinte ale Părintelui:

„Știți cu toții că nu e nevoie să veniți aici, și totuși nu ascultați. Acum au intrat zilele în sac. Trebuie să dau gata pictura.

N-o mai putem lungi cu vorba. De aceea nu mai vorbesc cu nimeni nimic până la terminarea lucrului. Cu privire la necazurile cu care veniți, ziceți după mine: „Așa ne trebuie”. Și când îți cunoști și recunoști vina, Dumnezeu ușurează greutatea. Toate au un capăt.

Ce bine ați facă dacă și pe acasă ați mai tăcea și voi ca aici. Ați afla, cu timpul, că aveți un suflet și o conștiință care vorbește cu voi din partea lui Dumnezeu și că, recunoscând voi ajutorul ei, al conștiinței că așa trebuie (necazuri, cruce, chiar moarte), puteți câștiga bucurie, pace și chiar viață veșnică”.

Aceasta era adevărata propăvăduire și învățătură a Părintelui Arsenie Boca. Îi îndemna pe toți să lepede păcatele și să se pocăiască.

Asumarea necazurilor și ispășirea păcatelor

Mulți însă îl căutau deoarece vroiau să vadă un înainte-văzător, un om care face minuni. „Voi mă rugați să fac minuni, dar eu vă rog să vă schimbați purtările”.

  Cumpără cartea „Minunile lui Arsenie Boca”  

Minunile lui Arsenie Boca

Părintele Arsenie le spunea oamenilor care este adevărata și cea mai mare minune ce se poate petrece în viața lor:

„Oamenii umblă după făcătorii de minuni, fie ei și vrăjitori! Dar vă spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieții tale pe temelia ei – Iisus Hristos; e încreștinarea voinței tale. Asta-i minunea cea mai mare care ne stă cu adevărat la îndemână și ni s-a dat nouă poruncă: înviați pe cei morți! După învierea ta tânjește Iisus”.

Surse articol:

1. Inscripție a Părintelui Arsenie pe un bilet, pe când își luase canonul tăcerii, la Drăgănescu, Ei l-au cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, Editura Meteor Press, 2016, p. 126
2. Eleoh, Părintele Arsenie Boca: https://www.elenoh.ro/index.php/parintele-arsenie-boca/
3. Creștin Ortodox, Părintele Arsenie Boca: https://www.crestinortodox.ro/remember/remember-personalitati/parintele-arsenie-boca-72263.html
4. Claudiu Târziu, Amintiri despre Arsenie Boca, Formula As: http://arhiva.formula-as.ro/2008/803/spiritualitate-39/amintiri-despre-arsenie-boca-9057