Scrierea de rugăciuni, poezii sau alte fraze pe pereții temnițelor comuniste era ca o oază de libertate pentru deținuți.

Părintele Arsenie Boca, în trecerea sa prin închisori, a lăsat un mesaj eliberator, pe care avea să-l descopere, la momentul potrivit, un tânăr deținut.

Ce mesaj a lasat Parintele Arsenie Boca pe peretii inchisorii

Cuprins

Toggle

Mereu închis și eliberat și mereu iese mai luminat

A fost arestat în repetate rânduri, între anii 1940-1950, fără a i se poate aduce o învinuire reală. Era suspectat de legionarism, de misticism, de răzvrătire a poporului împotriva stratului.

Patriarhul Justinian Marina a spus la un moment dat despre Părintele Arsenie Boca: „Nu știu ce-i cu omul acesta, că mereu e luat și mereu eliberat, și de fiecare dată iese mai luminat”.

El însuși a mărturisit, într-o scrisoare, că din toate temnițele a ieșit mai întărit. Acea lumină despre care vorbea patriarhul Marina au văzut-o mulți și le-a fost spre mântuire.

  Cumpără cartea  

Chipul Cuviosului Parinte Arsenie Boca

Chipul părintelui răspândea o pace dătătoare de nădejde

Chipul său era liniștit și avea de multe ori un zâmbet pe buze, nefiresc sau chiar supraomenesc în acele condiții inumane. Așa au declarat unii din cei care s-au interesectat cu el în închisori.

„Nu de puține ori, Sfântul Arsenie de la Prislop a fost văzut, în temnițele prin care a trecut, plin de pace și chiar zâmbind”. Acel zâmbet era adresat probabil celor care aveau nevoie de încurajare, de o reabilitare în credință.

„Avea acea pace lăuntrică menită să dea nădejde condamnaților, transmițându-le că dreptul de viață și de moarte nu aparține călăilor”.

Când a fost eliberat ultima dată, Părintele Arsenie a mai zăbovit două zile în închisoare. Gardienii l-au întrebat cu stupoare de ce nu pleacă, el a răspuns că cei de acolo au mai mare nevoie de el decât cei din lume.

  Cumpără cartea  

Pelerin pe urmele Parintelui Arsenie Boca

Stătea în temniță ca într-o chilie de rugăciune

Părintele Arsenie a petrecut în temniță ca într-o chilie, cum i se cade unui adevărat călugăr și ascet. Gardienii l-au surprins de multe ori în rugăciune, iar rugăciunea lui era atât de puternică încât făcea să cadă zăvoarele de la uși.

„Părintele Arsenie nu părea tulburat de condiția lui de deținut. Obișnuit cu privațiunile monahale afară, mortificându-și el însuși trupul, regimul din beciul Siguranței îl suporta ca o prelungire a vieții sale de ascet„.

Unul din deținuți își amintește că a nimerit o dată cu părintele Arsenie în celulă. Când au venit să-l ducă la anchetă, Părintele Arsenie i-a zâmbit ușor.

Când s-a întors de la anchetă, l-a găsit în aceeași poziție de rugăciune, nemișcat. Este convins că s-a rugat pentru dânsul, căci securiștii au dat din greșeală două pagini care l-ar fi putut condamna la ani grei de închisoare.

Era ca o lumină în întunericul temnițelor comuniste

Atunci când a fost arestat la Siguranța Brașov, câțiva elevi de liceu l-au văzut și au rămas uimiți de pacea pe care o transmitea figura lui. Părintele Arsenie Boca a fost ca o lumină în locurile acelea întunecate și lipsite de orice speranță.

Unul din acei elevi, care a ieșit teafăr din închisori, a relatat cum l-a întâlnit pe Părintele Arsenie Boca.

„Printre ei am zărit o figură normală, luminoasă”. Prezența sa acolo, rugăciunea și sfaturile lui i-a ajutat mult pe acei elevi. „Le-a dat curaj în acel iad al deznădejdii”.

  Cumpără cartea  

Fiti voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii

„Alături de el minutele erau clipe și chiar dacă nu vorbeam, trăiam o stare euforică, o stare de mare liniște și pace„.

„Fiule, roagă-te!”

Înainte să ajungă la Brașov, tânărul respectiv fusese închis la Făgăraș. Era singur în celulă, descurajat complet, când deodată a zărit pe unul din pereți două cuvinte care l-au resuscitat lăuntric:

„Fiule, roagă-te!” Sub acele minunate cuvinte a găsit numele Părintelui Arsenie Boca. Acel mesaj data din vremea când însuși Părintele fusese ținut în acea celulă.

Așa cum atunci, acele cuvinte pline de sens au lucrat adânc în sufletului tânărului, trăgându-l din prăpastia deznădejdii, așa pot rodi și în viața noastră. Căci, după cum spunea Părintele într-o rugăciune a sa personală, sufletul nostru s-a făcut ca o temniță în care Îl ținem pe Hristos legat, bolnav și flămând de rugăciunea noastră.

Această temniță arată cât de mari sunt întunericul și robia patimilor care ne cuprind. Ea mai arată și lipsa noastră de comunicare și comuniune cu Dumnezeu, Singurul în stare să ne facă oameni cu adevărat slobozi.

Fie ca îndemnul Părintelui – „Fiule, roagă-te!” să ne fie și nouă spre însuflețire și reanimare a dorinței de a ne ruga mai mult, neîncetat.

„Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre”.

Surse articol:

1. Sergiu Ciocîrlan, Cuviosul Arsenie de la Prislop – desăvârșita încredere în pronia dumnezeiască, Ziarul Lumina: https://ziarullumina.ro/societate/analiza/cuviosul-arsenie-de-la-prislop-desavarsita-incredere-in-pronia-dumnezeiasca-192580.
2. Doxologia, Cuviosul Arsenie de la Prislop: https://doxologia.ro/cuviosul-arsenie-de-la-prislop-asa-cum-l-au-cunoscut-ierarhii-bisericii-ortodoxe-romane
3. Cuvântul Ortodox, Părintele Arsenie Boca sub prigoana comunistă sau mărturii despre sfințenia care îmblânzea fiarele securite: https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/parintele-arsenie-boca-inchisoare-comunista-marturii-minuni-imblanzirea-tortionarilor-securisti/