Învățătura ortodoxă ne arată că diavolul aduce multe ispite în ceasul morții. Sfântul Vasile cel Mare spune, la o tâlcuire a Psalmului 7:

„Mântuiește-mă de cei ce mă prigonesc și mă izbăvește, ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu”.

Cuprins

Toggle

Ispitele din ceasul morții

Diavolul are de dat ultima luptă cu sufletul înainte de moarte. Acesta aduce ispite care să-l facă să-și piardă mântuirea. Fie îl îmboldește cu cârtire, fie cu gânduri de îndoială despre existența lui Dumnezeu.

Fie îi aduce deznădejde sau tulburare, fie îi zdruncină credința sau îl face să păcătuiască în alt chip.

„Eu cred că marii războinici ai lui Dumnezeu care s-au luptat din destul cu vrăjmașii cei nevăzuți întru toată lungimea zilelor vieții lor, după ce au scăpat de toate prigonirile și au ajuns la capătul zilelor lor, sunt cercetați de către mai marele lumii acesteia, pentru ca, dacă sunt aflați cu răni de luptă sau murdărie, sau urmări ale păcatului, să fie opriți”.

  Cumpără cartea Sufletul după moarte  

Însuși Hristos, înainte de a fi dus spre moarte a spus: „Căci vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine” (Ioan 14, 20).

Stăpânitorul acestei lumi este diavolul. El vine la sfârșit ca să ispitească, să amăgească, să piardă sufletul. Mai ales la cei drepți se duce, făcând o ultimă încercare.

Nu mai rețin care dintre părinții pustiei – Sfântul Macarie cel Mare, când trecea ușor prin vămile văzduhului, diavolii îi șopteau ispitindu-l că deja s-a mântuit. Iar el spunea: încă nu, încă nu, până nu s-a văzut ajuns în cer. Diavolul poate lua chip de lumină, ca să-i înșele pe unii mai slabi.

Vedeniile pe care oamenii obișnuiți le au la moarte

Dar dacă este să ne referim la oamenii de rând, care încă nu au ajuns sfinți, lupta dracilor în ceasul morții este cumplită.

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre cele ce se petrec cu păcătoșii obișnuiți când se despart de trupp:

„Cei mai mulți oameni pot fi auziți atunci, povestind grozăvii și vedenii înfricoșătoare, priveliște pe care muribunzii nu sunt în stare să o rabde, iar adesea cutremură chiar și patul lor cu mare putere, îi privesc înfricoșător pe cei care stau împrejur, sufletul se străduiește să rămână înlăuntrul trupului, nedorind să fie izgonit, și nu este în stare să rabde privirea îngerilor care se apropie”.

Chiar și în zilele noastre, unii bolnavi, aflați pe patul de moarte, se arată înfricoșați și din gesturile sau cuvintele lor dau mărturie despre prezența duhurilor rele în fața lor. Unii se răscesc în pat, alții strigă, alții au vise înfricoșate, alții se zbat.

În viețile sfinților sunt însă și istorisiri despre arătări ale dracilor care vin să înfricoșeze sufletul înainte de moarte, silindu-l astfel pe acela care moare să se pocăiască și să caute cu multă ardoare mântuirea. Aceasta se poate face din pronia lui Dumnezeu, ca sufletul să se mântuiască.

Vă recomand să citiți toată cartea „Sufletul după moarte” a Părintelui Serafim Rose, deoarece veți avea multe de învățat.

Sursă articol: Ieromonah Serafim Rose, Arătări ale îngerilor și dracilor la ceasul morții, „Sufletul după moarte”, Editura Sofia, Arătări ale îngerilor și dracilor la ceasul morții, pp. 47-57