Fiecare dintre noi a trăit experiența rugăciunii într-un fel sau altul, într-o măsură mai mică sau mai mare.

Cu toții suntem atrași de rugăciune și de efectele ei.

Rugăciunea este realmente miraculoasă din punct de vedere duhovnicesc, deoarece ne transformă întreaga ființă.

Și totuși, mulți dintre noi o „folosim” doar pentru a obține anumite beneficii. De pildă, unii se roagă pentru sănătate sau pentru a scăpa de o boală.

Alții cer de la Dumnezeu o casă, un serviciu sau o familie. Puțini sunt aceia care se roagă pentru vindecarea sufletului de patimi.

Cuprins

Toggle

Cum să faci o rugăciune vindecătoare

Rugăciunea poate deveni tămăduitoare dacă știm să o săvârșim corect. Părintele Paul Truebenbach din Utah are o reflecție pe această temă.

Într-un clip postat recent pe canalul său de Youtube împărtășește propria experiență legată de rugăciune.

Clipul se numește „Cum am învățat să încep să mă rog”. Nu spune cum a învățat să se roage, ci cum a învățat să înceapă rugăciunea.

Părintele Paul își începe reflecția cu greșelile pe care le-a făcut atunci când a început să se roage.

Mulți dintre noi comitem aceleași erori. Ne avântăm în rugăciune, aruncând efectiv rugăciunea noastră înspre Hristos, cerându-I cu disperare mila, tămăduirea, ajutorul.

Toată această mișcare a rugăciunii este greșită, deoarece pornește de la noi înspre Hristos.

Direcția corectă este inversă. Trebuie să conștientizăm că Hristos nu are nevoie de rugăciunea noastră, ci noi avem nevoie de El.

Rugăciunea care te vindecă în 3 pași

Părintele Paul ne recomandă 3 pași pentru a pune un început bun rugăciunii.

Pasul nr. 1

Așează-te în fața icoanelor, închide ochii și respiră profund de câteva ori.

În timp ce respiri adânc, imaginează-ți cum toate răutățile, frustrările, anxietatea, fricile și păcatele ies din tine.

Poate fi nevoie de 3, 10 sau 20 de respirații până ajunge la impresia că te-ai golit complet, din cap până în picioare.

Pasul nr. 2

Când ai reușit să te golești de tot, pasul următor este să conștientizezi că ești la o întâlnire sfântă.

De cele mai multe ori, când ne rugăm, nu realizăm că de fapt stăm în fața lui Dumnezeu și cât de aproape este El de fapt.

Trebuie să înțelegi că rugăciunea înseamnă că vorbești cu Creatorul întregului univers. Rugăciunea este o taină. Trebuie să conștientizezi că El este prezent și ascultă fiecare silabă pe care o spui.

Stai cu ochii închiși, conștientizează prezența Lui tainică și rămâi câteva momente în acea uimire.

Pasul 3

Când ai înțeles că Hristos este chiar aici, aproape, nu departe și mai ales, că te iubește personal, poți merge la pasul 3.

Acum poți începe să te rogi. În loc să arunci practic rugăciunea ta înspre Dumnezeu, fă o invitație. Roagă-L pe Hristos ca harul Lui să vină în tine.

Este ca și cum în loc de „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă” ai spune: „Doamne, umple-mă cu harul Tău, umple-mă cu prezența Ta. Tu ești Doctorul sufletelor și trupurilor noastre. Am nevoie ca Tu să sălășluiești în mine. Am nevoie ca Tu să scoți întunericul dinlăuntrul meu, să vindeci rănile care sunt acolo, să scoți afară murdăria”.

În acest fel, fiecare rugăciune devine o mișcare dinspre Hristos spre tine.

„Doamne, ai milă de mine, vino în mine, tămăduiește-mă, adu-mi harul Tău, adu-mi dragostea Ta, adu-mi mila Ta, adu-mi pacea Ta”.

Roagă-L pe Hristos să-ți vindece cele mai adânci și ascunse răni

Când ești la pasul 1, cu siguranță vei găsi locuri care sunt prea întunecate, prea rănite pentru a te goli de ele.

Când descoperim astfel de zone din noi, ne cuprinde o stare oribilă și nu ne mai vine să ne rugăm. Însă Părintele Paul spune că acele locuri au o nevoie mai mare de vindecare și nu trebuie ignorate.

„Dacă nu Îl chemi pe Hristos în acele locuri, ele nu se vor vindeca niciodată”.

Trebuie să îl chemăm pe Hristos fix în acele părți din noi, ca să le tămăduiască. Făcând așa, zi de zi, vom afla vindecare.

„Doamne, această parte din inima mea este atât de rănită, atât de înfricoșată, atât de frântă, de asta am nevoie de Tine mai mult”.

Când a început să practice acest fel de rugăciune, Părintele Paul a descoperit un anumit progres în rugăciune.

„Am început să văd rugăciunea nu ca pe o îndatorire duhovnicească, ci mai degrabă ca pe un refugiu dinspre nebunia lumii”.

Nu am mai privit rugăciunea ca pe o povară, ci ca pe o șansă, plină de bucurie, de a petrece timp cu Hristos.

Făcând astfel, vei simți tot mai mult nevoia să te rogi, să te apropii de Hristos și să petreci în liniște.

Citește și Rugăciunea ajută la vindecarea sufletului de patimi

Sursă articol: Fr. Paul Truebenbach, How I learned to begin praying: https://www.youtube.com/watch?v=Bi88x9Yx1i4&ab_channel=Fr.PaulTruebenbach