Aruncă patimile tale în mutra diavolului!

Mi-a plăcut mult aceste cuvinte, spune de Sfântul Paisie Aghioritul. Este un îndemn care ne imboldește spre lupta duhovnicească.

Adică să ieșim din lâncezeală, din amăgire, din legăturile celui rău. Nimeni să nu se resemnarea cu gândul că nu va scăpa niciodată de viciile care îl stăpânesc.

Atunca patimile tale in mutra diavolului

Unii zic: „așa sunt eu” și nu fac nimic ca să se schimbe, să își înnoiască viața. Trăiesc cu impresia greșită că patimile pe care le au fac parte din ființa lor și că nu le vor putea scoate niciodată afară.

Cel rău dobândește putere asupra noastră dacă noi i-o dăm. El are nevoie de acordul nostru pentru a ne păcăli.

Diavolul este ispititor, amăgitor. El lucrează prin înșelăciuni, prin curse, capcane și vicleșug. Nu ne poate forța să facem nimic, dacă noi nu vrem.

„Dacă omul îi oferă drepturi diavolului, este stăpânit de patimi”.

Ne trebuie multă voință și jertfelnicie pentru a lupta cu patimile. Acestea se dezrădăcinează greu, dacă au fost lăsate să crească mari și nu le-am rupt la timp.

Despre patimi si rugaciunea mintii

Iată ce ne spune Sfântul Paisie Aghioritul:

„Dumnezeu vrea ca noi să aruncăm patimile în mutra diavolului, prin luptă jertfelnică. Sau mai bine, să vândă patimile sale lui aghiuță și cu banii pe care îi primește să cumpere pietre, ca să arunce în el să nu se mai apropie”.

„Răul se găsește înlăuntrul sufletului omului în patimile lui”. De aceea, creștinii trebuie să lovească răul la rădăcină, spune Cuviosul Paisie.

„Să lovim patimile noastre. Dacă omul a fost curățit de patimile lui, de răutatea pe care o are înăuntrul lui și și-a umplut inima sa cu bunătate și iubire, atunci depășește orice piedică și se face mângâiere și odihnă și pentru semenii săi”.

Despre patimi si virtuti

Lupta cu patimile necesită multă răbdare, silire de sine și jertfă.

„În lupta voastră cu păcatul, nu nu v-ați împotrivit încă până la sânge”, spune Sfântul Apostol Pavel (Evrei 12, 4).

Dar nu este suficient doar să alungăm patimile și viciile. Trebuie să ne silim și în lucrarea virtuților.

De altfel, una din căile prin care dezrădăcinăm patimile din noi este prin lucrarea virtuților opuse.

Fiecare patimă are o virtute care i se opune. Mânia se biruie prin blândețe, desfrânarea prin înfrânare, lăcomia pântecelui prin post, egoismul prin iubirea aproapelui, iubirea de arginți prin milostenie etc.

„Ca cineva să se ocupe de ogorul nelucrat al sufletului său are nevoie de multă voință, de luptă mare și de răbdare uriașă, ca să dezrădăcineze toate rădăcinile patimilor și să sădească în locul lor virtuțile corespunzătoare”.

Dacă cineva nu se va sili pe sine să se curețe de păcate, se va umple de paraziți, spune Sfântul Paisie. În acest fel, va pierde legătura cu Dumnezeu.

Citește și: