Psalmul 122 – se citește ca Dumnezeu să dea lumină orbilor și să vindece ochii bolnavi
Fiecare psalm are o temă centrală sau un înțeles cu care cititorul rămâne în urma lecturării.
De fapt, psalmii sunt plini de tâlcuiri profunde, care se descoperă în chip tainic celor care îi citesc cu atenție, credință și smerenie.
Psalmul 122 – pentru ca Dumnezeu sa dea lumina ochilor
Psalmii au fost încă de la început folosiți în scop tămăduitor. Regele Saul îi cerea lui David să cânte din psaltire atunci când sufletul său era tulburat.
Când David începea să cânte, Saul se liniștea ca prin minune. Psalmii au realmente un efect de alinare și mângâiere asupra sufletului și minții.
Sfântul Arsenie Capadocianul întrebuința psalmii ca remediu pentru problemele vieții. Oamenii veneau la dânsul cu felurite probleme și necazuri.
Neavând la îndemână o carte precum Molitfenicul, care să cuprindă rugăciuni speciale pentru anumite situații, se folosea de psalmi.
Astfel, a găsit pentru fiecare problemă câte un psalm, pe care îl citea cu credință, pentru persoanele aflate într-o nevoie anume.
Psalmul 122, despre care facem referire în acest articol, era folosit de Sfântul Arsenie Capadocianul pentru tămăduirea ochilor.
În rânduiala Sfântului Arsenie, acest psalm se citește „pentru ca Dumnezeu să dea lumină orbilor și să vindece ochii bolnavi”.
Cuvântul „ochi” este menționat în acest psalm de patru ori. Chiar dacă nu pare o rugăciune a unui orb sau a unui bolnav de ochi, acest psalm arată nevoia omului de a primi ajutorul lui Dumnezeu.
El arată totodată poziția omului în raport cu Creatorul său, anume aceea de slujitor supus. Bine este ca fiecare dintre noi să recunoaștem adevătatul nostru statut, și anume statutul de făptură creată.
Doar din această poziționare corectă vizavi de Dumnezeu și de lume putem spera că trăim în adevăr.
Dumnezeu nu l-a creat pe om ca să-l înjosească, sau să-l facă să se simtă mic și neînsemnat. Dimpotrivă, l-a creat din iubire și de aceea l-a zidit după chipul și asemănarea Sa și l-a înzestrat cu libertate.
Ba încă și după ce a căzut din ascultarea față de El, Dumnezeu a continuat să îl iubească și să se preocupe de mântuirea lui. Pentru aceea l-a pe Unicul Său Fiu ca să moară pentru viața lumii.
Oricine năzuiește cu credință în mila Stăpânului său, nu va fi rușinat. Acest psalm ne îndeamnă la rugăciune, la o rugăciune care este însoțită de smerenie și totodată de stăruință.
Ne vom ruga în necazurile noastre până ce Dumnezeu se va milostivi spre noi, după cum zice psalmistul.
Mântuitorul ne asigură că tot cel care caută, află, iar cel care cere, primește.
Psalmul 122
¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤
1. Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei.
2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
3. Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,
4. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulați și de defăimarea celor mândri.
Citește și: Doamne, miluiește-mă! Rugăciunea de leac a tuturor celor bolnavi – orbi, șchiopi, leproși și demonizați
