Psalmul 63

Psalmul 63 este un psalm scris de Regele David, în care apare în mod repetat tema fricii de dușmani, de cei care fac rău.

Poate fi citit la vreme de spaimă, de frică, de angoasă din pricina unor ispite, tulburări sau necazuri.

Psalmul 63: Amazon

Fiecare dintre noi trecem în viață prin multe feluri de încercări. Uneori suferim boli, alteori lipsuri, pierderi sau primejdii.

Rugăciunea este, în aceste momente, un liman de scăpare. Rugăciunea este ancoră, scut și armă la vreme de necaz.

Psalmii în mod special ne pot ajuta să răzbim, deoarece ei insuflă credință și încredere în ajutorul lui Dumnezeu.

Citirea Psaltirii dă omului curaj, bărbăție să meargă mai departe, și să le înfrunte pe toate cu nădejde în Dumnezeu. Pe de altă parte, psalmii ne învață legea lui Dumnezeu. Ei ne arată ce este bine plăcut Domnului și cum trebuie să ne purtăm în situații grele.

De multe ori David face referire la smerenie, post, rugăciune, răbdare. Acestea sunt armele cu care putem înfrunta necazurile și ispitele.

Psalmul 63 – tâlcuiri

Psalmul 63 aduce în atenție frica pe care o simțim atunci când suntem vrăjmășiți de cineva. Acest psalm începe cu o rugăciune directă, în care David Îi cere lui Dumnezeu să îl scape de frică.

Este interesant că nu Îl roagă să-l izbăvească de vrăjmași, ci de frica de vrăjmaș. Cu alte cuvinte, Îi cere lui Dumnezeu curaj, bărbăție, putere.

La fel și noi, atunci când suntem cuprinși de frică sau de spaimă, trebuie să cerem lui Dumnezeu întărire în credință.

Sfântul Arsenie Capadocianul folosea Psalmul cu nr. 63 în cazurile de mușcături de animale care pot vătăma pe om, cum sunt mușcăturile de lup sau de câine turbat.

În acele situații, sfântul le dădea celor mușcați să bea și apă binecuvântată sau sfințită.

¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤

„Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
Care și-au ascuțit ca sabia limbilor lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.
Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
Grăit-au ca să ascundă curse, spus-au: „Cine ne va vedea pe noi?”
Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,
Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul.
Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles. Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă”.