Protosinghelul Teofan Popescu constată că societatea noastră este profund marcată de deznădejde. Această stare de dezolare în care se află oamenii astăzi este fără precedent.
Mulți trăiesc cu impresia că sunt îndreptățiți să cadă în deznădejde, din pricina necazurilor prin care trec.
Din perspectivă duhovnicească lucrurile stau tocmai invers. Sfinții Părinți spun că deznădejdea este fiica mândriei.
„Deznădejdea, de fapt, vine din mândrie”. Cu cât mai mult se victimizează cineva, cu atât mai multă mândrie ascunde de fapt.
Cel care se smerește cu adevărat și își recunoaște neputințele, nu cade pradă deznădejdii. Dimpotrivă, pocăința sa îi dă multă nădejde în ajutorul lui Dumnezeu.
Când avem necazuri și dificultăți în viață, nu trebuie să ne pierdem nădejdea. Ci trebuie să ne smerim, și așa vom dobândi ajutor de sus ca să răzbim.
Pentru că, după cum spune în Pilde, „Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har” (Pilde 3, 34).
Pild Fiului risipitor ne arată că nimeni nu trebuie să deznădăjduiască din pricina păcatelor sau a patimilor în care se află.
Dumnezeu, ca un Părinte iubitor, ne așteaptă pe fiecare dintre noi cu îndelungă răbdare să ne venim în sine și să ne întoarcem la casa părintească.
„Nu avem motive să cădem în deznădejde. Întotdeauna, în orice situație, există o ieșire, cu această condiție: să ne defăimăm, ne spovedim și să ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute să ieșim”.
Chiar atunci când suntem îngenunchiați din pricina păcatelor și a greșelilor săvârșite, nu trebuie să ne pierdem nădejdea.
Există nădejde pentru tot cel ce se smerește și își recunoaște cu sinceritate păcatele și greșelile și vrea să fie iertat.
Spovedania ne curăță și ne înnoiește. Ne dezleagă și ne face liberi. Ne umple de nădejdea începutului celui bun și mântuitor.
Însă la spovedanie trebuie să mergem cu inima curată și umilită și să mărturisim păcatele cu sinceritate.
„Smerește-te deci înaintea Domnului, nu te cruța, nu te teme de fața omului. Descoperă-ți rușinea, ca să te speli; arată-ți rănile, ca să curățești; povestește toate nedreptățile tale, ca să te îndreptezi. Cu cât vei fi mai lipsit de milă față de tine însuți, cu atât mai milostiv va fi față de tine Domnul și vei pleca plin de dulcele simțământ că ești miluit”.
Acestea toate le primește cel care se smerește înaintea lui Dumnezeu printr-o mărturisire nefățarnică a păcatelor sale, primind astfel harul Sfântului Duh.
Citește și:
Dumnezeu se îngrijește de mântuirea noastră, iar diavolul să ne arunce în deznădejde – Sfântul Nicolae Velimirovici
Deznădejdea apare doar la oamenii care se atașează de materie
Deznădejdea este hulă împotriva lui Dumnezeu – Sfântul Siluan Athonitul
Surse articol:
1. Protosinghelul Teofan Popescu: Nu avem motive să cădem în deznădejde, Doxologia: https://www.youtube.com/watch?v=8TaMs4OlJhk&ab_channel=doxologia.ro
2. Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Domnul celor mândri le stă împotrivă și celor smeriți le dă har”, Doxologia: https://doxologia.ro/domnul-celor-mandri-le-sta-impotriva-iar-celor-smeriti-le-da-har
