Rugăciune către Sfânta Otilia – ocrotitoarea celor cu deficiențe de vedere
Otilia este o sfântă pe care Biserica Ortodoxă o serbează pe data de 13 decembrie. Este considerată ocrotitoarea persoanelor nevăzătoare și a celor cu tulburări de vedere.
Sfânta Otilia a trăit în secolul al 7-lea. S-a născut în Alsacia, acolo unde astăzi se află sfintele sale moaște. Este socotită drept ocrotitoarea acestei regiuni binecuvântate a Franței.
Cuprins
Cine a fost Sfânta Otilia – viața
Tatăl său a fost ducele Alsaciei, Adralic. Acesta spera ca soția sa să îi nască un fiu care să îi urmeze la conducere.
Cu toate acestea, Dumnezeu avea să rânduiască pentru ei cu totul altceva. După ce s-au rugat mult pentru un copil, Domnul le-a dat o fiică. Mâhnirea ducelui a fost îndoită, deoarece copila s-a născut oarbă.
Adralic a interpretat greșit această naștere, considerându-o a fi o pedepasă divină. A hotărât că fetița trebuie să moară. Soția lui era însă o femeie credincioasă și evlavioasă. În cele din urmă a reușit să-l înduplece pe duce să păstreze copila.
Copila a fost dată spre îngrijire unei femei dintr-un sat apropiat. După un an, a fost dusă la Mănăstirea din Palma, unde era stareță o mătușă a mamei sale.
Episcopul irlandez Erhard de Ardagh, fiind în acea vreme în vizită în Bavaria, a fost înștiințat de sus că trebuie să boteze această fetiță, dându-i numele Otilia, care se tâlcuiește „lumina lui Dumnezeu”.
La Botezul Otiliei se petrece o minune înfricoșătoare. În momentul în care episcopul o unge pe ochișori cu Sfântul și Marele Mir, ea se vindecă de orbire și începe să vadă.
Otilia a crescut în învățătura Bisericii, deprinzându-se din copilărie cu citirea Sfintei Scripturi și cu rugăciunea.
Toți puteau vedea în ea daruri dumnezeiești și o râvnă deosebită spre cele sfinte. Aceste virtuți au stârnit invidia unor surori din mănăstire. Otilia avea însă o petrecere smerită, simplă și plină de modestie.
În sufletul ei s-a născut dorința de a-și cunoaște familia. Luând legătura cu unul din frații săi, acela a aranjat ca ea să fie adusă la locuința lor, în ciuda interdicției tatălui lor.
Ducele nu s-a bucurat să o vadă pe Otilia, ci mai mult a fost cuprins de mânie și l-a lovit pe băiat cu toiagul. Acest act de violență avea să-i aducă la scurt timp băiatului moartea.
Fiind cuprins de mari mustrări de conștiință pentru decesul fiului său, ducele s-a retras la mănăstire pentru a se pocăi, iar pe Otilia a lăsat-o în seama unei călugărițe britanice.
Odată, pe când Otilia ducea pe ascuns niște făină unor oameni necăjiți, tatăl ei a văzut-o și a fost cuprins de milă.
Uitând de ura față de ea, și-a cerut iertare pentru că a abdandonat-o și a a decis să-i dăruiască întreaga moștenire a mănăstirii.
După moartea ducelui, Otilia a început a se ruga pentru dânsul, dobândind prin multe nevoințe iertarea păcatelor lui.
În cele din urmă, Otilia a ajuns stareța mănăstirii, având sub oblăduire peste o sută de călugărițe. Pelerinilor le era greu să ajungă aici, de aceea Otilia a înființat o altă mănăstire și un azil pentru săraci.
Când a fost înștiințată lătruntric de mutarea sa la Domnul, le-a chemat pe surori și le-a dat ultimele povețe. Întorcându-se de la Liturghie, au găsit-o pe stareța lor fără suflare. Surorile s-au mâhnit din cauză că Sfânta Otilia plecase fără Împărtășanie.
După ce au făcut multe rugăciuni, sufletul ei se întoarce în trup. După ce se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului, adoarme definitiv.
Locul său de înmormântare poartă numele de „Capela Sfintei Otilia”, care se află în Biserica Sfântului Ioan Botezătorul. Sute de mii de pelerini fiecare aici în fiecare an ca să se închine sfintelor sale moaște.
Este cinstită ca o vindecătoare a bolilor de ochi și păzitoarea celor orbi – trupește sau sufletește.
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Otilia
„Sfântă Otilia, tu care ai cunoscut din copilărie abandonul și încercările, dar ai trăit din fragedă vârstă în rugăciune și asceză, tu care ai dobândit vederea primind iluminarea sfântă a Botezului.
Care ți-ai dedicat viața alinând mizeria spirituală, materială și fizică a surorilor și a fraților tăi, roagă-L pe Hristos, Dumnezeul nostru să ne dăruiască prin sfinteletale rugăciuni reînnoirea vederii noastre.
Pentru ca ochii noștri, renunând la păcat, să se învrednicească doar spre contemplarea slavei ale neprihănite. Trupul nostru să fie pus în sluja Sa.
Mintea și sufletele noastre să fie spălate de păcate, astfel ca și noi să fim vrednici să participăm la venirea Împărăției Sale. Amin”.
Citește și:
Rugăciune 26 iulie către Sfânta Muceniță Paraschevi – vindecătoarea orbirii și a bolilor de ochi
Rugăciune Sfântul Rafail, cerescul vindecător al bolilor de ochi
Rugăciune 18 octombrie către Sfântul Apostol Luca, vindecătorul ochilor trupești și sufletești
Rugăciune 16 octombrie – către Sfântul Longhin sutașul, vindecătorul bolilor de ochi
Surse articol:
1. Doxologia, Rugăciune către sfânta cuvioasă Otilia: https://doxologia.ro/rugaciune-catre-sfanta-cuvioasa-otilia
2. Doxologia, Viața Sfintei Cuvioase Otilia, ocrotitoarea celor cu deficiențe de vedere: https://doxologia.ro/viata-sfintei-cuvioase-otilia-ocrotitoarea-celor-cu-deficiente-de-vedere