De ce se face pomenirea celor morți la 3, 9 și 40 de zile?
Slujbele de pomenire a celor adormiți au o istorie lungă și o importanță deosebită în practica liturgică.
Fiecare creștin trebuie să știe care sunt soroacele de pomenire a celor morți, care este semnificația lor și de ce avem datoria de a le face.
Dacă mormântul ar fi ultima oprire, ce sens ar avea viața omului pe pământ? Fiecare persoană este un mic univers care nu se sfârșește niciodată. Cum ar putea gândi unii că moartea este sfârșitul nostru?
Viața continuă și după ce trupul își pierde funcțiile vitale. Sufletul părăsește această carcasă, această locuință temporară și zboară spre înălțimi, către patria cea cerească.
„Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie”, spune Sfântul Apostol Pavel (Evrei 13, 14). În Epistola către Corinteni, apostulul neamurilor dă și mai multe explicații referitoare la această trecere care este moartea trupului:
„Știm că, dacă acest cort, locuința noastră pământească se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, veșnică în ceruri. Căci de aceea și suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi. Că noi, cei cei suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață” (II Corinteni 5, 1-4).
Dragostea noastră față de cei care s-au mutat din această viață este semnul cel mai evident al faptului că credem în nemurirea sufletului. Purtarea lor în amintirea și în rugăciunile noastre, milosteniile pe care le facem în numele lor sunt alte atâtea dovezi care atestă credința noastră.
Cei adormiți au nevoie de orice gest din partea noastră care le poate aduce ușurare sau sporire în lumină. Faptele bune pe care le facem în numele sunt spre iertarea păcatelor și spre odihna sufletelor lor.
Sfinții Părinți au rânduit anumite soroace de pomenire a celor adormiți. Ele constau din Liturghii, slujbe speciale și ofrande sau milostenii care se împarte pentru sufletele lor.
Pentru cei morți dintre rudeniile, prietenii și cunoscuții noștri se cuvine să facem pomeniri la trei zile, la nouă zile și la patruzeci de zile după moarte.
De ce se face pomenire la trei zile? Pentru că după trei zile de la moarte, chipul omului i se schimbă. În a noua zi se face de regulă o slujbă de aghiasma acasă, în camera în care a stat cel decedat. În ziua a noua începe să i se risipească făptura omului, rămânând doar inima.
La patruzeci de zile începe și inima să piară. Aceasta este cea mai importantă slujbă pentru cei adormiți și trebuie neapărat să se facă fix în ziua în care se împlinesc 40 de zile de la moarte.
Este ziua în care cel răposat merge înaintea scaunului de Judecată al lui Hristos pentru a primi un loc provizoriu până la Învierea cea de obște.
De asemenea, familia are datoria să dea un pomelnic la o mănăstire sau la o biserică unde se fac Liturghii zilnice pentru a pomeni sufletul răposatului timp de 40 de zile.
Aceste trei soroace corespund cu zămislirea pruncului. În a treia zi se închipuiește inima, în a noua zi alcătuirea trupului, iar la patruzeci de zile toate mădularele trupului încep să se formeze.
Mai sunt și alte semnificații ale soroacelor de pomenire pentru cei adormiți. Părintele Nicolae Nicula spune că a treia zi după moarte este de fapt ziua înmormântării.
Așezarea mortului în groapă se face întru nădejdea învierii, de aceea se cântă „Hristos a Înviat” atunci când sicriul este coborât cu funii în groapă. Ea coincide cu Învierea Mântuitorului din morți a treia zi. Iar binecuvântarea mesei oferite în numele celui adormit se face în numele Sfintei Treimi.
Pomenirea care se face la 9 zile după moarte se face întru cinstirea celor nouă cete îngerești cărora se fac rugăciuni de mijlocire pentru cel adormit.
Ziua a 40-a amintește de Înălțarea Domnului la cer. Se mai fac apoi pomenire la 3 luni, la 6, la 9 luni și la 12 luni după moarte.
Ulterior, familia le poate face pomenire de obște celor morți din neamul lor în fiecare sâmbătă la Biserică sau în zilele de Pomenire a celor adormiți (ex. Moșii de vară și de toamnă).
Pomenirea de șapte ani este de asemenea importantă, deoarece numărul șapte este considerat un număr de sfânt. Ea amintește de cele șapte zile ale creației.
Pomenirile, slujbele și milosteniile pentru cei adormiți aduc mult folos acelora, de aceea se cuvine să le facem după rânduiala statornicită de Sfinții Apostoli.
Citește și:
Nu vă luați după sectari care nu cred în pomenirea morților și în nemurirea sufletului – Sfântul Luca al Crimeei
Rugăciunea pentru cei adormiți este actul suprem de milostenie
Nu te lenevi să pomenești în rugăciune pe cei adormiți
Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți
Surse articol:
1. Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Sensul soroacelor de pomenire, Doxologia: https://doxologia.ro/sensul-soroacelor-de-pomenire
2. Ortodoxism, Cuvânt despre cei Morți – Proloagele: https://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage09Nov.shtml