Cât de mare este puterea rugăciunilor pentru cei adormiți – îi slobozește din legături

Rugăciunea este cea mai mare jertfă pe care o putem face pentru cei răposați dintre rudeniile și prietenii noștri.

Ba încă și pentru cei necunoscuți trebuie să ne rugăm, sau pentru cei care nu au avut vreme de pocăință.

O istorioară din Proloagele ne arată cât de mult folos le aduce celor adormiți rugăciunile care se fac pentru ei, mai ales de către Biserică.

Un om din Cipru a fost luat în robie și l-au închis într-o temniță din Persia. Unii au reușit să scape și când s-au întors în Cipru.

Părinții acelui bărbat i-au întrebat dacă au văzut pe fiul lor, iar aceia le-au spus că a murit și că l-au îngropat. Ba încă le-au spus și ziua și luna în care murise.

Aceia înțeleseseră că despre alt om vorbesc părinții lui, care semăna cu el. Deci fiul lor nu murise, ci încă se afla în temniță, în robie.

Înștiințându-se că a murit, părinții au început să-i facă pomenirile rânduite de Biserică. Pe atunci erau trei mari soroace și trei Liturghii care se făceau pe an pentru cineva răposat.

După patru ani, fiul lor a reușit să fugă de la perși și s-a întors acasă. Părinților nu le veneau să creadă. I-au spus că au făcut încă și pomeniri pentru el, ca pentru mort.  

Mirându-se de aceasta, bărbatul i-a întrebat pe tatăl și pe mama sa în care zile și luni i-au făcut pomenire la biserică. Și ei i-au spus că o dată la Crăciun, o dată la Paști și o dată la Pogorârea Duhului Sfânt.

Acelea erau zilele în care lanțurile îi cădeau în chip minunat de la mâini și picioare, fără să știe din ce pricină se petrecea aceasta. Acum însă a cunoscut că aceasta era urmarea rugăciunilor care se făceau pentru el.

„Întru aceste trei zile ale anului venea la mine cineva în haine albe ca soarele și mă slobozea pe mine din lanț și din temniță și umblam toată ziua și nimeni nu mă cunoștea pe mine. Iar a doua zi, iarăși mă aflam purtând lanțuri”.

Această relatare ne arată cât de mult pot Liturghiile pentru cei adormiți. Dacă acela, viu fiind, era slobozit de orice necaz, cu atât mai mult cei morți, care se chinuiesc în iad.

În zilele noastre se fac slujbe neîncetat în Biserici și putem oricând să îi pomenim pe cei adormiți ai noștri la Liturghie. Nu numai la 40 de zile, la 3 luni, la 9 luni, la un an și la șapte ani, ci în toate sâmbetele și în zilele cu pomeniri de obște.

Este foarte important ca la aceste pomeniri, pomelnicul nostru să se citească la Proscomidie. Preotul trebuie să scoată părticele pentru cei adormiți, ca Trupul și Sângele Domnului să le spele păcatele.

Apoi, noi înșine, în fiecare dimineață sau seară se cuvine să Îi aducem lui Dumnezeu propriile noastre rugăciuni și cereri pentru cei adormiți.

Fie putem citi Canoanele pentru cei adormiți, fie Acatistul pentru cei adormi, fie ne putem ruga cu propriile noastre cuvinte, ca Domnul să ierte păcatele lor și să le facă odihnă.

Rugăciunea ajută și mai mult dacă este însoțită de ofrande sau jertfe, de milostenii făcute în numele celor adormiți.

Citește și:

Nu te lenevi să pomenești în rugăciune pe cei adormiți
Ce semnificație au parastasele pe care le facem pentru cei adormiți
Rugăciunea pentru cei adormiți este actul suprem de milostenie

Sursă articol: Proloagele, Cuvânt despre folosul pomenirii morților: https://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage09Nov.shtml