Rugăciune pentru ridicarea din patul durerilor

Sfânta Scriptură este o sursă bogată de inspirație pentru rugăciunile de zi cu zi. Prin faptele și învățăturile Lui, Mântuitorul ne arată cum și pentru ce trebuie să ne rugăm.

Vindecarea bolilor este o temă foarte importantă în Biblie. Hristos se înfățișează pe Sine ca un mare tămăduitor al suferințelor din popor.

Vindecarea bolnavilor era de altfel una din căile prin care îi putea convinge pe oameni. El Însuși spune: „Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede” (Ioan 4, 48). De aceea, cele mai multe minuni sunt ridicări din boală.

În rugăciunile bisericii, Hristos este numit Doctorul sufletelor și al trupurilor. Aceasta o vedem limpede în Evanghelii. Oriunde mergea făcea tămăduiri. Sfânta Scriptură abundă în pasaje care arată puterea vindecătoare a Domnului.

„Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor” Matei 14, 14).

Cazurile consemnate sunt puține în comparație cu numărul lor real. Hristos petrecea practic toată ziua propovăduind și tămăduind neputințele oamenilor.

„Fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi” (Marcu 3, 10)

Căci toți câți auzeau de El vroiau să se atingă de El și să primească vindecare.

„Și oriunde intra în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El se vindecau” (Marcu 1, 56).

Ne putem închipui cât de multe erau mulțimile care Îl împresurau și cât de mulți bolnavi erau în vremea aceea. Aceasta ne-o arată Apostolul Ioan când ne pune înaintea imaginea scăldătorii de la Vitezda:

„În acestea zăceau mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei” (Ioan 5, 3).

Nu numai ziua făcea vindecări, ci și noaptea, căci din milă față de norod nu putea să-i lase fără mângâiere.

„Dar apunând soarele, toți câți aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoși”. (Luca 4, 40)

Și nu numai neputințele trupurilor le alunga, ci și duhurile rele din oameni le scoate și îi făcea întregi la minte.

„Și făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat” (Matei 8, 16).

Așa cum reiese din Biblie, majoritatea bolilor sunt o consecință a păcatelor. De aceea Hristos mai întâi tămăduiește sufletul prin iertarea păcatelor și apoi înlătură suferința fizică.

Vedem, de asemenea, că vindecarea se produce doar cu cei credincioși. Mântuitorul îi întreabă pe mulți din cei care Îi cereau ajutorul dacă cred în El. Vindecarea se producea în funcție de credința lor.

Această credință era capabilă să „scoată” din El puterea tămăduitoare.

Același har vindecător există în Hristos pentru toți cei care cred în El și Îi cer ajutorul. Hristos este Același este, și ieri și azi și mâine. 

Rugăciune pentru ridicarea din patul durerilor

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește smerita mea rugăciune pentru iertarea păcatelor mele și ca un Îndurat, stinge cu dreapta Ta cea atotputernică focul ce m-a cuprins.

Încetează-mi boala și cu milostivirea Ta, ridică-mă din patul durerii, întru slava numelui Tău. Că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, și ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”

Citește și: Iertarea aduce vindecare minții, sufletului și trupului

Sursă articol: Rugăciune pentru izbăvirea de boală, Părintele Arsenie Boca – Cărarea Împărăției și Psaltirea lui David, Psalmii 31-60, Vol. II, Editura Cristimpuri, Ploiești, 2014, pp. 190-191