Psalmul 34 – un psalm al celor nedreptățiți, prigoniți, asupriți de vrăjmași văzuți și nevăzuți

Psalmul 34 este un psalm al celor prigoniți, perescutați, nedreptățiți de alți oameni sau de duhurile cele rele.

Este un psalm care îi poate mângâia pe aceia care nu-și găsesc liniștea din pricina necazurilor.

Psalmul 34 – rugaciunea celor nedreptatiti, prigoniti, asupriti de vrajmasi vazuti si nevazuti

Psalmul 34 a fost scris de David pe vremea când era prigonit de regele Saul. Sfântul Atanasie cel Mare spune că acest psalm „se potrivește tuturor creștinilor care sunt prigoniți de vrăjmașii văzuți și nevăzuți”.

Psalmul 34 poate fi interpretat și ca o cântare a celor care au conștiința curată și sunt asupriți pe nedrept și care sunt răsplătiți cu rău în locul binelui pe care l-au făcut.

Încă din primele versuri ale acestui psalm ne este înfățișat omul care se roagă lui Dumnezeu pentru a fi izbăvit din mâna asupritorilor.

Este vorba despre omul drept, care proclamă dreptatea divină și judecata Celui Drept împotriva celor nelegiuiți.

„Psalmul este o cerere de ajutor a celui care, având de înfruntat o magistratură coruptă, apelează la instanța supremă, la Dumnezeu-Judecătorul. Iisus Hristos Însuși este identificat cu dreptul persecutat pe nedrept”.

Psalmistul David Îi cere lui Dumnezeu să îi judece pe cei care îi pricinuiesc strâmbătate și se luptă cu el. Îi cere să lupte alături de el împotriva celor care îl prigonesc.

Îi cere lui Dumnezeu să îi oprească pe aceia care caută să ia sufletul lui și să îi rușineze pe care urzesc gânduri rele împotriva sa.

Mai mult, autorul invocă intervenția îngerului păzitor, care să îi necăjească pe aceia care îi vor răul.

Toate aceste lamentări și pretenții sună ca un blestem pe care profetul îl alcătuiește împotriva dușmanilor săi. Însă așa cum spune Cuviosul Eftimie Zigabenul, „blestemele și ocările nu se întrebuințează împotriva oamenilor, oricât de mare ar fi răutatea lor”.

Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. El dorește pocăința celor care ne urăsc, ne întind curse și ne prigonesc.

Iar dacă aceștia nu se întorc de bunăvoie, Domnul va trimite pe îngerii Săi să facă dreptate.

Creștinii nu se luptă cu cei de un sânge sau de un neam (creștinesc) cu ei, ci cu vrăjmașii cei nevăzuți.

Lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva duhurilor rele care sunt în văzduhuri, după cum o arată Apostolul Pavel (Efeseni 6, 12).

Nu oamenii, nu semenii noștri sunt dușmanii adevărați contra cărora trebuie să ridicăm război, ci diavolii care ne ispitesc.

În aceeași epistolă către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe creștini să se întărească împotriva demonilor cu tăria lui Dumnezeu. Să nu se bizuie pe puterea, priceperea sau iscusința lor.

Ca să fim biruitori împotriva diavolului trebuie să „ne întărim întru tăria puterii Lui”. Vrăjmașii noștri nefiind oameni, ci duhuri, contra lor trebuie să luptăm cu arme duhovnicești.

„Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6, 10-11).

Oamenii necredincioși care luptă împotriva celor credincioși prin lucrarea diavolului folosesc arme văzute, precum săbii, pe când armele creștinilor sunt spirituale.

Tot Sfântul Pavel ne spune care sunt aceste arme: adevărul, dreptatea, pacea, credința, cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, privegherea (Efeseni 6, 14-18).

Acestea toate ne vor putea ajuta să „stingem toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului”. „Creștinul nu are armă mai puternic în lupte decât Hristos – Cuvântul”.

La răul pricinuit de aproapele nu trebuie să răspundem cu rău, ci cu binele și așa vom birui pe vrăjmași. Pe diavol cel mai tare îl arde smerenia, blândețea, iubirea.

Fericitul Augustin spune că psalmul 36 ne învață cum să răspundem la atacurile nedrepte ale semenilor. „Să nu răspundem cu rău, ci cu rugăciune pentru dușmani”, după îndemnul Mântuitorului.

Însuși David spune în versul 12 că atunci când era necăjit de dușmanii săi, s-a întărit cu post și rugăciune. S-a îmbrăcat întru smerenia cea plăcută Domnului. 

Prigonirile suferite de oamenii drepți trebuie socotite de aceștia un prilej de întărire a sufletului, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. De întărire în credință, în răbdare, în lucrarea virtuților.

Psalmul 34

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

1. Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2. Apucă arma și pavăza și scoală-Te întru ajutorul meu;
3. Scoate sabia și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu!”
4. Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce gândesc rău de mine.
5. Să fie ca praful în fața vântului și îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric și alunecare și îngerul Domnului să-i prigonească.
6. Că în zadar au ascuns de mine groapa lațului lor, în deșert au ocărât sufletul meu.
7. Să vină asupra lor lațul pe care nu-l cunosc și cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; și chiar în lațul lor să cadă.
8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea Lui.
9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Ție? Cel ce izbăvești pe sărac din mâna celor mai tari decât el și pe sărac și pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10. S-au sculat martori nedrepți și de cele ce nu știam m-au întrebat.
11. Răsplătit-au mie rele pentru bune și au vlăguit sufletul meu.
12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.
13. Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; ca și cum aș fi jelit și m-aș fi întristat, așa m-am smerit.
14. Dar împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi și n-am știut; risipiți au fost și nu s-au căit.
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit; au scrâșnit împotriva mea cu dinții lor.
16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viața mea.
17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18. Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăs în zadar și fac semn cu ochii.
19. Că mie de pace îmi grăiau și asupra mea vicleșuguri gândeau.
20. Lărgitu-și-au împotriva mea gura lor, zis-au: „Bine, bine, văzut-au ochii noștri”.
21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22. Scoală-Te, Doamne și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricina mea.
23. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu și să nu se bucure de mine.
24. Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine, sufletului nostru”, nici să zică: „L-am înghițit pe el”.
25. Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26. Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea și să spună pururea: „Slăvit să fie Domnul, Cel ce voiește pacea robului Său!”
27. Și limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta”.

Citește și:

Psalmul 48 aduce mult folos celor săraci și necăjiți
Psalmul 22 – pentru liniștirea sufletului și alungarea fricii de moarte
Psalmul 55 – se citește la vreme de frică, deznădejde, tulburare și neliniște sufletească
Psalmul 6 – leac pentru tulburarea sufletului, depresie, suferințe psiho-fizice

Surse articol:

1. Biblia Ortodoxă, Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 6: https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=19&cap=6
2. Biblia Ortodoxă, Psalmul 36: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=34&id=65
3. Părintele Arsenie Boca, Psalmul 34, – Cărarea Împărăției și Psaltirea lui David, Psalmii 31-60, Vol. II, Editura Cristimpuri, Ploiești, 2014, pp. 29-31