5 pricini pentru care Dumnezeu îngăduie să fim războiți de diavol
În viața noastră se dă un război nevăzut pe care mulți nici măcar nu îl percep.
Câmpul de luptă este sufletul și mintea, acolo unde voiește să sălășluiască Domnul cu Duhul Său cel Sfânt, dar și demonii, cu duhurile lor rele.
5 pricini pentru care Dumnezeu ingaduie sa fim razboiti de diavol
Inițiatorul acestui război este nimeni altul decât diavolul. Despre războiul nevăzut au scris mari sfinți ai ortodoxiei, precum Sfântul Nicodim Aghioritul și Sfântul Teofan Zăvorâtul. Toți creștinii ar trebui să citească cărțile lor și să descopere tainele acestui război invizibil.
Această luptă duhovnicească este hotărâtoare pentru desăvârșirea noastră, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, care enumeră pricinile pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți de cel rău.
Diavolul nu are nicio putere asupra noastră
Trebuie să știm de la bun început că diavolul este un războinic slab. Părintele Arsenie Papacioc spunea că diavolul este un tolerat.
El nu poate face nimic dacă nu îi îngăduie Dumnezeu. Aceasta o vedem în Evanghelia celor doi demonizați, în care diavolul îi cer Mântuitorului permisiunea să se ducă în turma de porci.
Diavolul are putere asupra noastră doar dacă îi dăm noi această putere. Armele lui sunt amăgirile și înșelăciunile. Fiind tatăl minciunii, încearcă să ne seducă prin diverse ispite și plăceri.
El lucrează asupra noastră din interior – dacă avem patimi în noi, prin gânduri și din afară – îmboldindu-i pe oameni împotriva noastră.
De ce îngăduie Dumnezeu să fim ispitiți de diavol
Dumnezeu îi îngăduie diavolului să ne ispitească din câteva motive principale. Sfântul Maxim Mărturisitorul numește cinci dintre ele.
Prima pricină
Prima pricină a războiului pornit de diavol contra noastră este ca să se limpezească pornirea noastră, spre bine ori spre rău. Când creștinul este războit de demoni, el poate riposta sau nu.
Creștinii atenți la viața lor lăuntrică simt acest război și încep să se lupte și ei împotriva duhurilor răutății. Dumnezeu permite această luptă ca „întru alegerea faptei bune și a răutății să venim”, spune Sfântul Maxim. Căci prin necazuri și încercări se lămurește omul și înclinațiile lui.
A doua pricină
A doua pricină este dobândirea virtuților. Ridică isipitele și nu se mai mântuiește nimeni, spunea Sfântul Antonie cel Mare.
Dacă diavolul luptă împotriva noastră cu amăgiri și înșelăciuni, noi trebuie să luăm armele dreptății lui Dumnezeu. Acestea sunt postul, rugăciunea, credința, nădejdea, răbdarea, smerenia.
Împotriva păcatelor și patimilor pe care le ațâță diavolul trebuie să luptăm cu virtuțile opuse.
„Prin război și prin osteneală pe fapta bună agonisindu-o, întemiată și necăzută să o avem”. Cu cât mai mult suntem luptați și luptăm împotrivă, cu atât mai mult exersăm virtuțile și ne statornicim în ele.
A treia pricină
A treia pricină este smerirea noastră desăvârșită. Ispitele au și rolul de a ne smeri. Fiind deseori răniți de săgeților demonilor, ajungem să ne cunoaștem neputința și slăbiciunea. Suntem complet descoperiți înaintea ispitelor dacă Domnul nu ne întărește și nu ne ajută.
„Sporind întru fapta bună, să nu cugetăm înalt, ci să ne învățăm a cugeta smerit”. Cunoscând din experiență că fără Dumnezeu nu putem face nimic, începem să lucrăm smerenia. În războiul duhovnicesc biruim doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
A patra pricină
A patra pricină a războiului duhovnicesc este urârea răului. Prin experimentarea răului și a pagubelor aduse de demoni, sufletul se învață să urască răul și păcatul.
Pocăința este desăvârșită atunci când omul nu doar se teme și se ferește de păcat, ci ajunge să urască păcatul și îi stă împotrivă cu toată puterea lui.
A cincea pricină
A cincea pricină pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți de diavol este statornicia smeritei cugetări.
„Nepătimași făcându-ne, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat”. Cel care se încrede în forțele proprii și pune pe seama lui realizările sale se vatămă sufletește și cade în drăceasca mândrie.
Unul ca acesta, dacă nu se smerește, se îndrăcește și piere. Prin cădere și ridicare, omul se încredințează că fără harul lui Dumnezeu este neputincios cu desăvârșire.
Citește și:
Feluritele chipuri prin care ne războiesc demonii
Războiul gândurilor și paza minții – care sunt strategiile de luptă – Părintele Teologos
Atenție la războiul psihologic care se dă acum în lume – Părintele Calistrat
Sursă articol: Sfântul Maxim Mărturisitorul, Desăvârșirea vine din luptă, Doxologia: https://doxologia.ro/desavarsirea-vine-din-lupta
