Rostul nevăzut al necazurilor din viața noastră – Pr. Arsenie Boca

Așa cum există o lume văzută și una nevăzută, tot așa este și o parte nevăzută a alcătuirii omului. Este sufletul, adică locul în care Dumnezeu vrea să sălășluiască.

Acesta, adică sufletul, prețuiește mai mult decât orice comori ale lumii acesteia. „Ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37).

Rostul nevazut al necazurilor din viata noastra – Pr. Arsenie Boca

Nimeni, niciodată nu va putea putea să plăti lui Dumnezeu preț de răscumpărare, pentru că răscumpărarea sufletului este prea scumpă, zice Psalmistul (Ps. 48, 8).

În jurul fiecărui suflet se dă o luptă nevăzută, spune Ieromonahul Arsenie Boca. Diavolii, pe de o parte, vor să câștige sufletul de partea lor. Adică să îl îndemne la păcat și să îl ducă în iad.

Îngerii, pe de altă parte, vor să scape sufletul și să-l ducă înaintea lui Dumnezeu curățit de păcate și mântuit.

Acest război nevăzut se dă cu fiecare dintre noi, în toată vremea și în tot locul. Depinde de fiecare cum răspunde, cum se apără și cum se luptă.

Întâmplările din viața noastră nu sunt deloc „întâmplătoare”. Ele au mai multe rosturi. Însă unul din ele este să se arate înclinarea noastră, fie spre rău, fie spre bine.

Împrejurările prin care trecem au și acest scop, spune Părintele Arsenie: „să vădească, să scoată la iveală cele sădite în ascunsul omului. Și fiindcă în om sunt două înclinări: una către Dumnezeu și alta către sine împotriva lui Dumnezeu, încercările și ispitele pun omul fie într-o valoare, fie într-o negație”.

Însăși venirea Mântuitorului în lume a avut printre altele și acest rost: să se dea pe față gândurile ascunse ale inimii.

Hristos a fost „pus spre căderea și ridicarea multora”. Aceasta se întâmplă cu fiecare dintre noi. Dacă ascultăm de Dumnezeu, poruncile Lui ne vor fi spre mântuire. Iar de nu ascultăm, cuvântul Lui va fi spre pierirea noastră.

Ispitele au tocmai acest rol, de a lămuri sufletul nostru. De a descoperi cele ascunse ale noastre.

Unora ispitele le sunt spre mântuire, altora spre pierzare. Cei care nu iubesc Adevărul și nu au vrut să creadă în Dumnezeu, vor merge tot spre mare rău.

„Dumnezeu le va trimite amăgiri puternice ca să dea crezământ minciunii și să cadă sub osândă cei care n-au crezut Adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 11-12).

Celor cu inima bună, care cred în Dumnezeu și se străduiesc să asculte de poruncile Lui, ispitele le vor fi spre mântuire.

„Pentru cei înclinați spre Dumnezeu, încercările au rostul lămuririi – uneori ca prin foc – a darurilor Duhului Sfânt, cum ne asigură tot Sfântul Pavel”.

Pe cei care trec prin ispite, Sfântul Pavel îi asigură că necazurile sunt semnul purtării de grijă a lui Dumnezeu. Sunt dovada iubirii Sale părintești.

De aceea ne îndeamnă să nu ne tulburăm, să nu ne împuținăm cu sufletul când suntem trecuți prin focul încercărilor:

„Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El. Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește”.

Necazurile pot fi o mustrare de la Dumnezeu spre îndreptare. Ele vădesc iubirea pe care Părintele ceresc ne-o poartă: „Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește?” (Evrei 12).

De aceea se cuvine să răbdăm toate cu inima bună și curată, fără cârtire, căci aceasta se face spre înțelepțirea noastră, după cum spune marele Apostol.

Cine nu este mustrat pentru fărădelegi și păcate și nu primește mustrarea, nu este fiu adevărat al lui Dumnezeu.

Certarea Domnului nu este rea, ci bună. Iar pedeapsa nu este spre pieirea noastră, ci spre folosul și mântuirea noastră. „Ca să ne împărtășim de sfințenia Lui”, spune Sfântul Pavel.

„Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercați cu ea roada pașnică a dreptății” (Evrei 12).

Cel care merge pe calea cea strâmtă și dă de necazuri, să nu se piardă cu firea, nici să slăbească în credința sa. Este calea crucii pe care mai întâi a mers Hristos și pe ea vor merge toți cei care vor să Îi urmeze, întru sfințenie și dreptate.

Darurile omului se fac ca aurul de curate și strălucitoare doar dacă sunt trecute prin foc.

„A înțelege necazurile vieții în rostul lor nevăzut, este, oricum, o lumină de preț în sfeșnicul minții”.

Dacă ar ști oamenii ce bucurie, ce dulceață îi așteaptă pe cei drepți în Împărăția Cerurilor, ar răbda toate tristețile, toate durerile, toate persecuțiile și calmoniile încă din această viață cu mulțumire și recunoștință, spunea Sfântul Serafim de Sarov. Ar face aeasta doar ca să nu piardă bucuria cea veșnică pe care a gătit-o Dumnezeu celor care Îl iubesc pe El.

Surse articol:

1. Părintele Arsenie Boca, Rostul încercărilor, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 168-169
2. Mull Monastery, Joy & Jokiness, aquiring and losing the Holy Spirit: https://www.youtube.com/watch?v=XC_3DB7__Gk&ab_channel=MullMonastery