Care sunt îndatoririle noastre față de semenii noștri?
Câți dintre noi cunoaștem îndatoririle pe care le avem față de semenii noștri? Câți dintre noi știm avem o conduită potrivită față de ceilalți?
Creștinii din vechime erau recunoscuți de cei necredincioși prin dragostea pe care o aveau între ei. Prin unitatea care era între ei, comuniunea lor frumoasă și într-ajutorarea.
Care sunt indatoririle noastre fata de semenii nostri?
Cuprins
Creștinii se deosebesc prin dragostea unii față de alții
„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 35).
Această purtare creștinească putea fi văzută nu de mult, ci cu 2-3 secole în urmă, la sate. Oamenii se iubeau între ei cu adevărat și își săreau în ajutor unii altora. Erau vecini buni, prieteni la vreme de necaz și nevoie.
Când cineva făcea înmormântare, toți contribuiau cu ceea ce aveau, pentru a aduce mângâiere și a reduce povara de pe familia îndurerată.
Când doi tineri se căsătoreau, toți sătenii ofereau câte ceva din puținul lor, astfel încât după nuntă mirii aveau deja tot ce le trebuie pentru casa lor.
Câți dintre noi mai avem această orientare plină de atenție și dragoste față de vecinul nostru, de prietenul sau de cel aflat în nevoi?
Aproapele nostru este tot omul aflat în nevoie, în primejdie sau în lipsuri. Mântuitorul ne arată prin pilda samarineanului milostiv cum trebuie să ne purtăm cu semenii noștri.
Acest îndreptar este detaliat în cartea „Învățătură de credință creștină ortodoxă”.
Care sunt îndatoririle noastre față de semenii noștri?
Pentru mântuire, nu este suficient să împlinim doar ceea ce ne privește pe noi înșine.
„Omul, după firea sa, e făcut să trăiască laolaltă cu semenii săi. De aici decurg și anumite îndatoriri ale creștinului către semenul sau aproapele său. Numai prin împlinirea lor creștinul poate să trăiască după voia lui Dumnezeu”.
Cele trei îndatoriri de seamă sunt:
1. Cinstirea (respectarea) aproapelui
2. Dragostea către aproapele
3. Dreptatea față de aproapele
Aproapele nostru trebuie privit și tratat ca pe un mădular al nostru propriu. Aceasta ne-o arată Hristos când spune că trebuie să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine.
1. Cinstirea aproapelui
Prima îndatorire se referă la cinstea pe care trebuie să o arătăm față de celălalt, care nu trebuie să fie mai mică decât cinstea pe care ne-o acordăm noi înșine.
Aceasta decurge din „recunoașterea vredniciei pe care o are fiecare semen al nostru de la Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu, ca om”. Cu alte cuvinte, trebuie să cinstim pe om ca pe chipul lui Dumnezeu.
Creștinul adevărat nu numai că cinstește pe aproapele, ci îi acordă acestuia cinstea cea mai mare, punându-se pe sine pe locul doi.
„În iubire frățească unii pe alții iubiți-vă, unii altora dați-vă întâietate”, spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 12, 10).
Prima îndatorire este încălcată atunci când în loc de cinste, arătăm aproapelui dispreț. Nu îi recunoaștem vrednicia, nu îi respectăm drepturile și libertatea.
2. Iubirea aproapelui
A doua îndatorire se referă la arătarea dragostei față de aproapele. Este porunca cea mai mare pe care trebuie să o împlinim față de semeni.
„Nimănui nu fiți cu nimic datori, decât cu iubirea unuia față de altul; căci cel care iubește pe aproapele a împlinit legea” (Romani 13, 8).
Cum ne arătăm dragostea? Prin fapte, prin gânduri, prin gesturile noastre văzute și nevăzute. Când iubești pe cineva, nu îi dorești decât binele, atât cel vremelnic, cât și cel veșnic.
Virtuțile nu sunt doar o teorie. Ele trebuie împlinite prin fapte. Iar fapta dragostei este silința spre a face bine aproapelui.
„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea” (Luca 6, 31).
De dragostea oferită aproapelui atârnă propria noastră mântuire. Cel care a dobândit dragostea, a împlinit toată legea creștinească. Pentru că în iubire se împlinesc toate poruncile.
„Măsura dragostei către aproapele este dragostea către noi înșine, după porunca Mântuitorului: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 38).
Cum trebuie să fie dragostea față de semeni? Sfântă, lipsită de răutate, dezgolită de egoism, fără interese.
Citește și – Dragostea ieftină caută întotdeauna la interes – Sf. Paisie Aghioritul
Dragoste sfântă înseamnă dragostea care izvorăște din Dumnezeu. Nimeni nu poate iubi curat fără a avea mai întâi iubirea lui Dumnezeu în suflet. Dumnezeu este Iubire, spune Apostolul Ioan.
„Iubiților, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu” (I Ioan 4, 7-8).
Dragostea trebuie să fie sfântă, dar și sfințitoare, adică să poarte grijă de mântuirea aproapelui. Dragostea trebuie să fie curată, din inimă, jertfelnică, adevărată, arătată prin fapte nu prin cuvinte.
Citește și – Cel ce are dragoste crestina, oricate neplaceri ar suferi de la un om, nu inceteaza a-l iubi
Dragostea mai trebuie să fie atotcuprinzătoare și nepărtinitoare. Creștinul trebuie să îi considere pe toți la fel, adică fii ai lui Dumnezeu preaiubiți, inclusiv pe vrăjmași sau pe cei care îi fac rău.
Dragostea este lesne iertătoare, nu se mânie și nu ține minte răul. Nu caută să se răzbune. Dragostea binecuvintează pe vrăjmași, nu blesteamă.
Porunca dragostei o încălcăm atunci când ne lăsăm cuprinși de ură, mânie, invidie. Atunci când nedreptățim pe aproapele, furăm de la el sau îl înșelăm. Chiar și când devenim un exemplu sau model rău pentru cineva, smintindu-l și ducându-l la pierzanie.
4. Dreptatea față de aproapele
A treia îndatorire este dreptatea față de aproapele. Aceasta se referă la recunoașterea drepturilor semenilor lor.
Împlinirea acestei datorii înseamnă apărarea drepturilor semenilor cu toată sfințenia.
„Dreptatea cere să dăm fiecăruia ce este al său și să nu păgubim pe nimeni cu nimic”.
Creștinul își arată dragostea prin cinstea pe care o oferă aproapelui și prin respectul față de viața sa trupească și sufletească.
Datoria față de viața sufletească a aproapelui este a ne ruga pentru acesta, a-l ajuta să se apropie de Dumnezeu și a spori duhovnicește.
A doua cale este să fim pentru el o pildă bună și să îl povățuim spre cele bune și plăcute lui Dumnezeu.
Datoria față de viața trupească a aproapelui se referă la săvârșirea faptelor milosteniei trupești, la păzirea sănătății și vieții acestuia, la respectarea celor 10 porunci.
Creștinul păcătuiește împotriva dreptății semenilor săvârșind împotriva lor fapte nedrepte, păgubitoare.
„Nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu”, spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 6, 9).
Sursă articol: Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Datoriile creștinului față de aproapele său: https://mitropolia-ro.de/datoriile-crestinului-fata-de-aproapele-sau/
