Cel ce nu dă săracilor din averea sa, este ca și cum ar fura. Sfântul Ioan Gură de Aur îl consideră pe unul ca acesta un hoț.
De ce? Pentru că sărăcia din lume se datorează bogăției neadministrate bine sau drept de cei înstăriți.
Când vorbește despre milostenie, Sfântul Ioan Gură de Aur face referire la milostenia inimii. De acolo pornesc faptele bune.
„Valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm”.
Însuși Mântuitorul a vrut să arate aceasta atunci când a dat-o exemplu pe văduva care a oferit doi bani pentru templu. Hristos spune că ea a dat toată averea ei, în sensul că din preaplinul inimii a făcut fapta aceea.
Chiar dacă punga cu bani era aproape goală, inima ei era plină de dragoste. Puținii bănuiți pe care i-a dat, i-a dat din toată inima.
Citește și – Milostenia nu înseamnă să dăm din buzunar, ci din suflet
De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur zice că „celui care dă ceva din puținul pe care îl are, se poate să i se socotească mai mult decât celor care dau mult, din multele lor bogății.
Vai celor avuți și înstăriți care nu pleacă urechea la suspinurile celor săraci.
„Bogații nemilostivi vor primi o pedeapsă mai mare decât săracii nemilostivi, pentru că au bani mulți și cu toate acestea, nu își înmoaie inima”.
Bogăția întunecă gândul cel bun și împietrește inima. De aceea spune Mântuitorul că cu greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. Pentru că „nu și-a adus aminte să facă milă”.
Citește și – Când ne va judeca, Dumnezeu va căuta la inima noastră, nu la funcții, averi, titluri
Celor bogați li se va cere mult, după mulțimea bogăției lor. Pe cât de mare este averea lor, pe atât de mare trebuie să fie și milostenia față de săraci.
„Cu cât sunt mai bogați, cu atât sunt mai datori să-i ajute pe cei săraci, fără să se teamă că averea lor se va împuțina”.
Vedem, din aceste cuvinte înfricoșătoare, că bogăția este o răspundere foarte mare pe umerii celor care o au.
Niciodată nu trebuie să cerem bogății, pentru că nu știm dacă avem priceperea și tăria să o gestionăm corect, după voia lui Dumnezeu.
Cei bogați nu trebuie să se teamă că vor sărăci dacă împart și în stânga și în dreapta. Dumnezeu făgăduiește celor buni și milostivi că vor primi însutit.
În ciuda oricărei logici omenești și contabilicești, „dând milostenie, facem cea mai bună investiție”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
„Să știți că atunci când facem milostenie, averea noastră nu se împuținează, ci sporește. Cheltuim, dar avem mai mulți bani”.
Milostenia pe care o facem atrage mila lui Dumnezeu și mai mult primim. Pentru că celui care dă cu inimă bună, Domnul îi dă și mai mult și-i va prisosi.
Milostenia trebuie privită ca o jertfă adusă lui Dumnezeu. El Însuși primește pâinea sau haina pe care o dăm săracului sau celui lipsit. Faptele noastre bune se convertesc pe lumea cealaltă în lumină, în lumina mântuirii noastre.
„Toate cele lumești sunt în orice clipă în primejdie de a se pierde. Numai cele pe care le oferim Domnului nu sunt în primejdie nici de a fi furate, nici de a fi distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit” (1 Corinteni 2, 9).
Dacă cel care primește ne răsplătește, cu atât mai mult ne va răsplăti Dumnezeu, Care este dătătorul a tot binele. Solomon spune că cel care are milă de sărmani împrumută pe Dumnezeu (Solomon 19, 17).
Citește și – Când treci pe lângă un cerșetor cu nepăsare, treci pe lângă mântuirea ta
În realitate, toate sunt ale Lui, chiar dacă pentru o clipă le lasă în posesia noastră. „Ale Tale dintru ale Tale”. Depinde de noi dacă suntem buni iconomi și chivernisitori sau nu. Dacă știm să facem acest negoț al mântuirii.
Surse articol:
1. Gânduri din Ierusalim: https://www.ganduridinierusalim.com/sf-ioan-gura-de-aur-cel-ce-nu-da-saracilor-din-averea-sa-este-ca-si-cum-ar-fura/
2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Milostenia: https://www.ioanguradeaur.ro/736/milostenia/
