Războiul este cel mai mare păcat – Părintele Sofronie de la Essex
Războiul nimicește tot ce există mai frumos în om și între oameni: dragostea, pacea, comuniunea, într-ajutorarea.
Când vorbește despre războaie, Mântuitorul face referire la ele ca la un semn al apropierii sfârșitului lumii.
Razboiul este cel mai mare pacat – Sf. Sofronie: Mănăstirea Suruceni
Războaiele și împuținarea dragostei dintre oameni arată decăderea cumplită în care va fi omenirea la sfârșitul veacurilor.
Citește și – Dumnezeu a creat binele și nu răul, pacea și nu războiul
Războaiele sunt o formă de egoism național. Sfântul Nicodim Aghioritul face referire la războaiele din Vechiul Testament și spune că Dumnezeu nu a dorit ca David să Îi construiască un templu. De ce? Pentru că Regele David a fost implicat în bătălii și revolte pe tot parcursul vieții sale.
Templul avea să fie construit de Solomon, fiul său, care a rămas un rege pașnic și nu s-a războit cu nimeni.
Războiul este rezultatul nebuniei, fiindcă se face ucigător de oameni și pune pe foc întreaga lume. „Războaiele nu au rezolvat niciodată problema suferinței omenești, dimpotrivă, totdeauna au mărit-o”.
Sfântul Sofronie de la Essex scrie în autobiografia sa despre războaie că nu există un păcat mai mare decât războiul.
El însuși a experimentat atmosfera sufocantă a urii fratricide în perioada Primului Război Mondial și a Revoluției Rusești.
„Războaiele sunt zvârcolirire de moarte ale păcatului de tot felul, între oameni”. Oricât de just ar fi un război – precum războiul de apărare, aproape toți au o implicație morală la ucidere.
Citește și – Războiul este un duel al orgoliilor și nu poate fi justificat de nici un motiv
„Războaiele sunt mai oribile și mai dezgustătoare decât cele mai teribile dezastre naturale”.
Părintele Arsenie Boca spunea că dorirea războiului înseamnă o cădere din creștinism. „Cel ce se nădăjduidește în război, se nădăjduiește pe rezultatele morții – o nădejde a vieții în moarte; – o deznădejde; – o absurditate; – un păcat”.
Singurul război în care trebuie să ne antrenăm este războiul duhovnicesc. Părintele Eugen Tănăsescu spune că trebuie să trecem de la războiul exterior la războiul din interior, care se dă cu propriile patimi și vicii.
„Cel cu noi înșine, cu greșelile noastre. În loc să-l biruim pe cel de lângă noi, mai bine să biruim răul din noi. Dacă vem neapărat război, să ne luptăm cu păcatul, cu haosul, cu coruperea morală”.
Moartea este inamicul omenirii, împotriva căruia trebuie să luptăm cu cea mai aprigă îndârjire.
Cine vrea să dobândească mântuirea și Împărăția Cerurilor trebuie să se gătească de război din partea demonilor. Dar trebuie să știe că la capătul acestui război duhovnicesc nu se află moartea, ci Învierea și Raiul.
Citește și – Războiul gândurilor și paza minții – care sunt strategiile de luptă – Părintele Teologos
Acest război lăuntric, nevăzut, se dă pentru învierea noastră proprie și personală, după cum ne-a arătat-o Hristos.
Surse articol:
1. Protopresbyter Fr. Thomas Bambinis, The sin of war – our only enemy is death, Know Thyself: http://www.gnothiseauton.org/2022/04/the-sin-of-war-our-only-enemy-is-death.html
2. Ieromonahul Arsenie Boca, Simpla dorință a războiului e o cădere din creștinism, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/simpla-dorinta-razboiului-e-o-cadere-din-crestinism
3. Eugen Tănăsescu, Starea de război și calea către pace, Doxologia: https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/starea-de-razboi-calea-catre-pace
