Sfinţii Martiri Brâncoveni – Cea mai mare jertfă a României

Constantin-Vodă Brâncoveanu este un luceafăr strălucitor al Ţării Româneşti, a cărui lumină nu a scăzut în intensitate, deşi au trecut trei sute de ani de când şi-a plecat capul sub sabia păgânească şi şi-a încredinţat viaţa în mâinile lui Dumnezeu. Alături de fiii săi, el a rămas pildă de credinţă vie, mărturisită cu preţul nestemat al sângelui, cu care a spălat – în taină – parte din păcatele generaţiilor neamului românesc. Îi prăznuim cu dragoste sufletească pe data de 16 august ale fiecărui an.

Sfinţii Martiri Brâncoveni

Sfinţii Martiri Brâncoveni

Viaţa lui Constantin Brâncoveanu

Boier vechi şi domn creştin, aşa este pomenit voievodul Constantin Brâncoveanu, care s-a învrednicit a se sălăşlui în ceata sfinţilor din Raiul ceresc. Acesta s-a născut în localitatea Brâncoveni, având părinţi de neam împărătesc. Tatăl său, Matei Basarab – un mare iubitor şi ctitor de biserici şi mănăstiri a plecat din viaţă pe când Constantin era încă prunc, rămânând astfel în grija mamei. Aceasta l-a povăţuit la dreapta credinţă, învăţându-l frica de Domnul şi Sfintele Scripturi.

Priveghetorul Ţării Româneşti

Sfântul Constantin avea o fire blândă şi era înţelept la minte şi la inimă. S-a căsătorit cu Maria, fiica lui Neagoe. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat cu o familie numeroasă: patru băieţi şi şapte fete. Deşi era un om bogat, parte din avera sa o cheltuia ajutând bisericile, mănăstirile şi pe cei săraci, având o inimă mare şi mulţimitoare pentru darurile pe care i le-a dat bunul Dumnezeu, împărţind tot ce avea cu ceilalţi. Cinstit, muncitor şi destoinic, cuminte şi înţelept, Constantin a fost uns domnitor de Şerban Vodă, care îl iubea cel mai mult dintre toţi nepoţii. Refuzând această cinste domnească, apropiaţii l-au convins să primească acest rang de dragul ţării, care avea nevoie de un domnitor priceput, blând şi răbdător, care să apere credinţa şi neamul, pacea şi bunăstarea poporului român. Toate aceste calităţi erau daruri cu care Dumnezeu l-a înzestrat din belşug.

Sfântul Constantin Brâncoveanu

Sfântul Constantin Brâncoveanu

Faptele minunate ale lui Constantin Brâncoveanu

După ce a fost uns domnitor, Constantin Brâncoveanu a ajutat la tipărirea Bibliei în limba românească, apoi a Psaltirii, a Sfintei Evanghelii, a Liturghierului, a Ceaslovului şi a multor altor cărţi deosebit de importante pe care şi astăzi le folosim.

Cât timp a stat pe tron, 25 de ani, ţara a cunoscut o perioadă de pace şi sporire duhovnicească, construind numeroase lăcaşuri sfinte de închinare şi de cultură. Sfântul Constantin Brâncoveanu a zidit biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucuresti şi Mânăstirea Hurezi din Vâlcea. Inima lui milostivă a ajutat şi mănăstiri din Grecia, Bulgaria, Serbia şi Albania, numele său ajungând până la Ierusalim. Frumuseţea cu care construia şi împodobea lăcaşurile divine poartă şi azi amprentă sa unică. Palatul de la Mogoşoaia este un astfel de loc minunat, ridicat în stilul brâncovenesc specific.

Datorită evlaviei sale deosebite, a fost mereu ajutat în taină de pronia divină să păzească ţara şi credinţa, luptând contra tuturor vicisitudinilor.

Constantin, Ştefan, Radu şi Matei au fost educaţi în acest spirit creştinesc profund. Voievodul Constantin a primit de la Dumnezeu şi un sfetnic de taină, un bun iconom, pe numele său Ianache, cu care a călătorit în frăţietate şi dragoste pe drumul morţii până în slava cerească.

“De legea creştină nu mă lepăd: în ea m-am născut şi în ea vreau să mor”

Sfântul Constantin Brâncoveanu, Sfetnicul Ianache şi Cei Patru Fii ai Săi

Sfântul Constantin Brâncoveanu, Sfetnicul Ianache şi Cei Patru Fii ai Săi

Candele luminoase ale României

Sfântul Constantin Brâncoveanu şi cei patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul Ianache s-au învrednicit a lua de la Dumnezeu cununile neveştejite ale muceniciei, când lăcomia şi pizma turcilor care vânau tronul domnitorului s-au revărsat în urgie.

Sfinţii au păşit pe calea martiriului în Săptămâna Mare a Sfintelor Paşti, când după ce au fost jefuiţi, din porunca sultanului Mustafa Aga au fost duşi la Ţarigrad, întemniţaţi în cea mai înfricoşătoare închisoare din cetate. Constantin, sluga credincioasă Ianache şi cei patru feciori au fost cu toţii supuşi la chinuri groaznice, strânşi în cătuşe de fier, tăiaţi şi arşi cu cleşti înroşiţi în foc, suferind toate pentru dragostea de credinţă, având privirea sus, la Soarele Dreptăţii, purtând în inimă mângâierea fericirii vieţii veşnice pe care Dumnezeu o dă celor ce-L iubesc şi-L mărturisesc pe El fără teamă.

La toate întrebările şi torturile, Sfântul Constantin Brâncoveanu răspundea hotărâtor: „Averea toată câtă am avut, mi-aţi luat-o şi alta nu mai am. Iar de legea creştină nu mă lepăd, pentru că în ea m-am născut şi în ea doresc să mor.” Iar către copiii săi, sfântul grăia aşa: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem şi pe ele, ci să le înfăţişăm curate înaintea Feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”.

Tăierea capurilor Sfinţilor Brâncoveni

Aceste cuvinte au aprins şi mai tare mânia sultanului, care a poruncit decapitarea sfinţilor. Începând de la cel mai mare, călăul a tăiat capetele băieţilor, pentru a-i frânge inima domnitorului. Când a fost rândul lui Matei, cel mai mic dintre toţi, acesta a început a se teme şi a plânge către mama sa. Dar tatăl său i-a poruncit să urmeze pe fraţii lui, şi atunci el şi-a aşezat capul cu supunere pe butuc. După aceasta a urmat sfetnicul Ianache, şi la urmă închinându-se Domnului, Sfântul Constantin a zis: Fie Doamne, voia Ta”, aplecându-şi capul cu deplină smerenie.

Moaştele Sfinţilor Martiri Brâncoveni

Moaştele Sfinţilor Martiri Brâncoveni

Moaştele Sfinţilor Martiri Brâncoveni

Capurile martirilor Brâncoveni au fost înfipte în suliţe de turcii păgâni şi plimbate prin Ţarigrad, iar trupurile lor sfinte le-au aruncat în Bosfor. Pescarii din zonă, cu frică şi evlavie, au adunat sfintele moaşte din mare şi le-au pus într-o mănăstire din apropiere.

În anul 1720, doamna Maria a adus moaştele Sfinţilor martiri Brâncoveni în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, îngropându-le acolo, aşezând peste mormânt o lespedită împodobită cu pajura ţării şi o inscripţie modestă cu numele sfinţilor.

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.