Pacea din inima celui în care se află Hristos
Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? – întreabă Sfântul Apostol Pavel.
Oare focul, apa, sabia, bolile, strâmtorările, lipsurile, catastrofele?
„Sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 38-39).
Cel care Îl are pe Hristos în inima lui nu se tulbură de nimic, pentru că are pacea Lui.
„Pacea Mea o dau vouă”, spune Mântuitorul. Pacea și bucuria pe care o dau Hristos nimeni nu o pot lua de la noi.
Înalt Preasfințitul Hristofor al Kiriakupolis relatează o întâmplare adevărată petrecută în Muntele Athos în anul 1970.
La o priveghere de noapte a avut loc un cutremur. Sfântul Paisie Aghioritul se îndrepta spre biserică pe când a început pământul să se miște.
În Biserică toate au început să se clatine, candelabrele cădeau pe jos. Lumea care era prezentă la slujbă s-a speriat și a început să țipe și să iasă din Biserică.
Călugării bătrâni din mănăstire care se aflau în Biserică nu s-au înfricoșat. Au rămas așezați la locurile lor, ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
Nici unul nu s-a mișcat, ci au continuat să se roage.
Părintele Paisie era pe punctul de a intra în biserică. Unul din diaconi alerga spre ușă să iasă și l-a văzut pe părintele Paisie afară că vrea să intre:
„Paisie, nu vezi? Totul se clatină, unde vrei să te duci în interiorul bisericii?”
Răspunsul pe care Sfântul i l-a dat diaconului constituie o pildă pentru noi toți cei plini de spaime și angoase.
„Nu obișnuia mama ta să te legene? La vremea aceea nu ți-a fost frică… Acum că Iisus ne leagănă puțin, te înfricoșezi. Lasă-mă să intru în biserică”.
Cât de frumos simte și percepe lucrurile omul duhovnicesc. Pe toate le primește ca din mâna lui Dumnezeu. Toate au un sens profund pentru el.
Citește și – Pacea adevărată nu este în mediul exterior, ci în buna ta rânduială lăuntrică – Sfântul Teofan Zăvorâtul
Cutremurul l-a perceput ca pe un legănat.
„Vedeți pacea din inima celui în care este prezent Iisus?”
Acolo unde este Hristos este și pace. Și acolo unde este pace este netulburare. Chiar și vreme de primejdie, cel credincios nu se clatină, nici nu se îndoaie.
„Iisus este pace. Iisus este bucurie. Iisus este siguranță. Iisus este nădejde”.
În vreme ce toți se tem, omul duhovnicesc, cu credință și dragoste față de Dumnezeu nu își pierde cumpătul.
Pe când a avut loc acel cutremur, în Tesalonic era un călugăr român care stătea într-un cămin studențești.
Toți studenții au ieșit afară de spaimă, numai călugărul acela a rămas înăuntru, pe balcon.
Când l-au văzut la balcon, s-au temut pentru el și au alergat la ușă, strigând la el să iasă afară.
„Părinte Enoh! Ieși afară! Lucrurile se agravează, casele se prăbușesc”.
Cutremurul acela nu a fost o simplă zdruncinătură, ci un cutremur în toată regula.
Citește și – Pacea este odihna sufletului și un dar de la Dumnezeu – Sfântul Nectarie din Eghina
Părintele Enoh nu s-a alarmat deloc. Ci stătea liniștit pe balcon și spunea:
„Dacă Domnul nostru vrea ca Enoh să moară, Enoh va muri! Dacă Domnul nostru nu vrea ca Enoh să moară, Enoh nu va muri!”
Atât de simplă este logica celui credincios, care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu și se încrede deplin în pronia Lui mântuitoare.
„V-am spus aceste întâmplări ca să nu ne temem, ci să-L păstrăm pe Iisus în noi, Care este izvorul păcii”.
Sursă articol: ÎPS Hristofor al Kiriakupolis: Să nu ne temem, să-L păstrăm pe Iisus în noi, care este izvorul păcii: https://www.youtube.com/watch?v=bfaayA8n_J8&ab_channel=Slav%C4%83LuiDumnezeu%21