Dragostea nu cade niciodată. Oare cuvintele Sfântului Apostol Pavel sunt mincinoase? Nicidecum.
Se poate însă ca dragostea noastră să fie neadevărată, adică nedesăvârșită.
Care este acea dragoste care nu cade niciodată? Dragostea dumnezeiască.
„Iubirea care-L are ca pricină și temelie pe Hristos”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Aceasta este dragostea care nu se clatină și nu piere niciodată.
„Nimic n-o poate destrăma, nici calomnii, nici primejdii, nici chiar amenințările cu moartea”.
Atât de puternică și statornică este această dragoste, încât nimeni și nimic n-o poate birui.
Ce fel de dragoste avem noi dacă la cea mai mică privire sau jignire ne împuținăm sufletește? Ce conținut are această așa-numită „dragoste” care se stinge la prima suflare de vânt?
Citește și – Atunci când inima are dragoste, pe toate le suferă și le rabdă – Stareța Macrina
Nu este dragoste aceea care se mânie pe aproapele său, care nu poate să rabde niciun cuvânt, care nu poate suferi mustrările, care pizmuiește, care se trufește, care caută ale sale, după spusele Sfântul Apostol Pavel.
Acestea sunt patimi, iar nu dragoste. Sunt izbucniri ale iubirii de sine, și nu ale iubirii adevărate.
Citește și – Dacă ai smerenie, ai dragoste, și dacă ai dragoste, iubești pe tot omul – Starețul Dionisie de la Colciu
Nu poate avea dragoste decât acela care s-a umplut de dragostea lui Hristos. Hristos îl poartă în Sine pe Adam, spune Părintele Sergiy Baranov. Iar cel care Îl iubește pe Hristos, îi va iubi negreșit pe toți.
„Cel ce are dragoste creștină, oricâte neplăceri ar suferi de la un om, nu încetează să-l iubească; căci nu este influențat de patimile sale, ci este insuflat de Iubire, de Hristos”.
De aceea sunt adevărate cuvintele marelui Apostol. Iubirea lui Dumnezeu este infinită și nu are margini. Ea nu poate să piară niciodată.
Tot așa și iubirea celui care iubește prin Dumnezeu nu se diminuează, nici nu dispare în vrema încercării.
Și ce motiv ar putea avea cineva să înceteze a mai iubi pe aproapele său – întreabă Sfântul Ioan Gură de Aur.
Acela care își pierde dragostea față de cel care îl jefuiește, îl nedreptățește, îl vorbește de rău sau îl vatămă nu iubește cu adevărat.
Acela care te necinstește când tu îl cinstești este vrednic de și mai multă dragoste din partea ta, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Cum așa? Este limpede că purtarea lui vădește starea rea a sufletului său. Este bolnav duhovnicește și are nevoie de sprijinul și de compătimirea ta.
De aceea, drept este nu să-l alungi de la fața ta, ci mai mult să te apropii de el pentru a-l ajuta să se vindece.
„Dacă-l iubești întru Hristos, aceste cauze te vor face nu să-l urăști, ci să-l iubești și mai mult. Căci toate cele care distrug iubirea obișnuită, născută din interes, întăresc iubirea creștină”.
Și pe aceasta să o știm: că vrăjmașii noștri sunt binefăcătorii noștri. Ei ne ajută să ne mântuim și de aceea trebuie să-i iubim și să le fim recunoscători.
„Cel care se poartă în chip vrăjmaș cu tine îți aduce răsplată de la Dumnezeu”.
Citește și – Dragostea ta se vede când aproapele tău nu se poartă bine cu tine
Sursă articol: Sfântul Ioan Gură de Aur, Ce motiv te-ar putea face să nu-l mai iubești pe aproapele tău? Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/frumusetea-dragostei-crestine
