Adevăratul motiv pentru neliniștea din inima noastră
Starea de neliniște interioară se poate datora multor factori. Noi îi percepem doar pe cei exteriori și de aceea avem tendința să îi învinovățim pe alții.
De câte ori nu dăm vina pe o persoană care ne-a tulburat! De câte ori nu ne plângem din cauza unor persoane sau a unui mediu dificil!
De câte ori nu deplângem soarta vieții noastre sau condițiile în care am crescut! Toate sunt bune, spune Părintele Varnava Iankos. Noi suntem problema.
Citește și – În clipa în care vă rugați, se liniștește sufletul vostru și se sfințește
Adevărata pricină a neliniștii noastre nu este exterioară, ci este una profund lăuntrică.
„Motivul principal pentru care nu am pace și sunt neliniștit este lipsa prezenței lui Dumnezeu și a adevăratei pocăințe”.
Ca să ajungi la o stare de pace lăuntrică trebuie să fii împăcat cu Dumnezeu și cu tine însuți.
Tulburarea pe care mulți o resimt înlăuntrul lor se datorează în esență absenței lui Dumnezeu din viața lor. Viețuirea departe de Dumnezeu are consecințe dramatice asupra sufletului.
Parabola fiului risipitor înfățișează foarte bine calvarul prin care trece acela care se depărtează de Dumnezeu și iese din cuvântul Lui. Pentru că depărtatea de Dumnezeu înseamnă înstrăinarea de tot binele.
Pentru a regăsi starea de pace și împăcare trebuie să te împaci – ontologic și existențial cu Dumnezeu și cu tine însuți.
Un psiholog poate să încadreze problemele și comportamentul tău într-un tipar. Dar nu te ajută să te regăsești pe tine însuți. Doar Dumnezeu te poate ajuta să înțelegi cine ești din punct de vedere ontologic și existențial.
Așa cum nu lucrurile exterioare ne provoacă tulburare, tot așa nici lucrurile din afara noastră nu ne pot aduce liniștea. Pacea este un dar de la Dumnezeu. Ea este o lucrare tainică a Duhului Sfânt în interiorul omului.
„Liniștea adevărată este starea omului care se află în stare de har”.
La această stare poți ajunge dacă te eliberezi de răul din tine și viețuiești în pocăință. Pocăința și smerenia atrag harul lui Dumnezeu.
„Acesta este omul tihnit: cel ce simte iertarea pe care Dumnezeu i-a dăruit-o și o trăiește, neavând nici măcar vreo urmă de gând de răutate față de oricine, chiar față și de ultimul om”.
Liniștea lăuntrică vine din conștientizarea și simțirea iubirii lui Dumnezeu față de noi.
„Acest lucru vine din experierea lui Dumnezeu”.
La adevărata liniște ajungi atunci când te unești cu Dumnezeu. Când Îl simți în tine și Îl trăiești.
Citește și – Cum să ajungi la liniștea adevărată și bucuria vieții – Pr. Varnava Iankos
„Fără Mine nu puteți face nimic”, spune Mântuitorul. Aceasta arată atârnarea noastră de Dumnezeu. Nu putem avea viață în noi înșine dacă nu ne împărtășim cu Hristos.
Când Îl ai pe Dumnezeu te simți liniștit în orice situație. Nu te temi de nimic, nici de pagube, nici de eșecuri, nici de necazuri, nici de reproșuri.
Părintele Varnavos arată, în câteva cuvinte, profilul omului neliniștit, depărtat de Dumnezeu:
„Atunci când te temi, când îi vezi pe ceilalți dușmani, când ai gânduri, când simți intrigi din partea celorlalți și nu ai pace, nu Îl ai pe Dumnezeu”.
Citește și – De unde vin neliniștea, nemulțumirea și deznădejdea și cum le alungăm
Sursă articol: Părintele Varnavos Iankos, Ce înseamnă a te regăsi și împăca cu tine însuți, Mănăstirea Dragomirna: https://www.youtube.com/watch?v=24TQqFg1CDA&ab_channel=M%C4%83n%C4%83stireaDragomirna