Când judeci, când osândești, când dai vina pe altul, Dumnezeu ia pacea de la tine
Pacea este un lucru atât de scump încât este foarte greu să îl obții și să îl păstrezi.
Sunt mulți răpitori ai păcii sufletului. Unul din ei este judecarea aproapelui. Iar altul este îndreptățirea de sine.
Iată ce spunea Părintele Proclu:
„Cât timp am dat vina pe altul, am rămas fără pace. Iar când am început a da vina numai pe mine, că eu sunt vinovat, am simțit ajutorul lui Dumnezeu”.
În viața duhovnicească se aplică alte legi decât cele ale rațiunii.
Dacă societatea te provoacă să fii mereu primul, să fii cel mai bun și să ajungi în vârf, Dumnezeu ne învață contrariul.
Mântuitorul spune că cel care voiește să fie mai mare, să fie slujitorul tuturor. Și S-a dat pe Sine pildă întru aceasta atunci când a spălat picioarele unicenicilor.
Ce înseamnă să te faci slujitorul tuturor? Înseamnă să sari în ajutor când e cazul, să împlinești lipsurile aproapelui, să porți sarcinile lui. Într-un cuvânt, înseamnă să te smerești.
Căci cel ce se smerește pe sine, va fi înălțat, zice Domnul. Dimpotrivă, cel care se înalță pe sine și se crede mai bun decât ceilalți, va fi smerit. Adică va fi rănit în mândria sa.
Pacea sufletului se păstrează prin cultivarea smereniei. Căci cel smerit nu este atras spre invidie, spre viclenie, spre osândirea celorlalți.
El își face treaba bine acolo unde este pus și îi câștigă pe toți prin disponibilitatea și nerăutatea sa.
Pacea sufletului este strâns legată de celelalte virtuți. Este legată de răbdare, de bunătate, de iertare, de dragoste.
Când te așezi deasupra tuturor și te consideri mai bun, ai pierdut pacea. Când judeci, clevetești sau vorbești de rău pe aproapele, ai pierdut pacea.
Îndată ce osândești pe cineva, Duhul Sfânt se retrage de la tine, spune Părintele Proclu.
„Și chiar de ai avea motiv să judeci, Duhul Sfânt tot s-a retras, că nu-i al nostru a judeca, ci e al lui Hristos”.
Când dai vina pe altcineva și te îndreptățești pe tine, ai pierdut pacea și un duh rău pune stăpânire pe sufletul tău. Acest duh se simte ca o stare de tulburare, de nemulțumire.
„E mare pagubă când când cineva zice: „Păi eu de asta sufăr, din cauza cutăruia!”
Când ai o divergență cu cineva sau simți o apăsare față de o persoană anume, trebuie să te rogi pentru acela ca să-ți păstrezi pacea.
„Dacă nu-ți convine ceva, te rogi pentru ei: „Doamne, luminează-le mintea. Doamne, Tu știi ce mi-e de folos.
Dacă mi-e de folos așa, Doamne, dă-mi răbdare”. Și dacă nu pot răbda, trebuie să mai meditez: „Dacă nu pot răbda aici, ce o să fac în iad?”
Citește și – Roagă-te pentru vrăjmași și pacea va veni asupra ta – Sfântul Siluan Athonitul
Dacă te mânii pe cineva, ai pierdut pacea. Sfântul Paisie Cel Mare avea obiceiul să se mânie și L-a rugat pe Dumnezeu să-l scape de patima aceasta.
Iar Domnul i-a spus: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia”.
Aceasta este calea pe care trebuie să mergi ca să dobândești și să păzești netulburată pacea Duhului Sfânt în sufletul tău.
Citește și – Voi căutați pacea, că dreptatea o face Dumnezeu – Părintele Valerian Pâslaru
Pacea sufletului se păstrează și prin încredințarea în voia lui Dumnezeu în vremea necazurilor și încercărilor. Iată ce spune Sfântul Siluan Athonitul:
„Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu îndură cu ușurință orice întristare și orice boală”.
Chiar dacă trece prin încercări mari, are încredere că Dumnezeu știe necazul lui și, dacă îi este de folos, îl va izbăvi. Iar când se roagă cu smerenie, simte ajutorul lui Dumnezeu și sufletul lui rămâne vesel și mulțumitor.
„Dar dacă omul va începe să murmure: „Aceasta n-ar trebui să fie așa… aceasta nu e bine”, nu va avea niciodată pace în suflet, chiar dacă ar posti și s-ar ruga mult”.
Surse articol:
1. Ne vorbește Părintele Proclu, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2022, pp. 18-19
2. Sfântul Siluan Athonitul, Pacea sufletului – predarea în voia Domnului: https://siluanathonitul.wordpress.com/2012/02/13/pacea-sufletului-predarea-in-voia-domnului/